Doi contemporani, momentan asincron:
Colaboraţionistul de ispravă: Impresia generală, care e departe de a mă face fericit, este că Traian Băsescu are un important atu faţă de ceilalţi candidaţi: dă impresia unui bărbat adult. Cu defecte, cu striuri caracteriale discutabile, cu moduri de comportare adeseori stingheritoare, cu o carenţă congenitală a gustului pentru armonie, dar adult: trecut de euforiile pubertăţii, de vîrsta gesticulaţiei goale, în care asumi roluri “de efect”, afişezi romantisme misionare, dar te mişti, de fapt, sub tutela altora. (Andrei Pleşu, Dilema Veche, Dezbaterea prezidenţiabililor, noiembrie 2009)
Suma a tot ce are mai detestabil poporul român: Văd că dl Pleşu a făcut o preocupare aproape zilnică legată de mine. Nu aş vrea să spun public lucruri care sa nu-i placă dl. Pleşu despre cum l-am vazut eu ca şi consilier. Îl invit la decenţă. Este ultimul apel pe care îl mai fac la Andrei Pleşu” (Tartuf Vodă, experimentând dificultăţi stilistice la labeunu, august 2011).
***
Unul din cei doi a căzut “a căzut victima unei iluzii de sine înduioşătoare până la un punct“.
Punct să fie. Şi de la capăt!
Nu înainte, doar un pic înapoi, de a reciti excelenta analiză semnată de Dorin Tudoran, Haimanalâcul fosforescent.
** Inconcevabil, termen cărturărist, tradus prin amabilitatea metalanului barlauz.
Vultureşti 