Plajă de modulație (vegetală)

Image


Brumar, contextual

Advertisements

Portocaleza evaziv conceptuală


Un nene ministru, ieri, vizibil emoţionat şi sacadându-şi cuvintele pentru a fi relativ fluent, părerea că nu există intenţia de a “mişca” preţurile la bla, bla, bla …
Dincolo de iluzoria victorie semantică televizată a uneia din ultimele stele aparţinând Uniunii Tineretului Comunist o privire atentă “şi nu prea foarte” va surprinde, cu uşurinţă, mişcările deznădăjduite şi din ce în ce mai grotesc disimulate ale factorilor cu adevărat decizionali din portocalosferă pentru a “mişca” oricând şi oriunde, oricum şi orice, doar-doar le va aduce un avantaj în singurul plan, cel imagistic, pe care, de bine (pentru ei), de rău (pentru ceilalţi), îl mai domină, negând vehemento-repetitiv dar utilizând, fără prejudecăţi, instituţiile, serviciile şi resursele ce le au la dispoziţie …

Hai progresuri şi să mişcăm de pe soclu-i nemeritat crupierul !

Portocaleza, mandatări adaptative şi denotaţia duplicităţii


< PDL a decis, având în vedere relaţia privilegiată pe care o are cu UNPR în actul de guvernare, să încheie un protocol de colaborare, de susţinere, repet, nu alianţă electorală, cu UNPR, conducerea partidului fiind mandatată să finalizeze acest protocol de colaborare > (sursa)

Nu e nici multă şi nici mare brânză de înţeles …
Doar că micuţul titan Boc, autorul ritos al acestei părereli, îmbătrâneşte vizibil şi e din ce în ce mai repetitiv, ţinând cu dinţi(şori)i să fie precis într-o chestiune care pleacă de la un bovarism prost mascat, trecând la o colaborare vagă şi ajungând la susţinere pe post de vremelnic catalizator sectorial dar manifestând o bruscă şi feciorelnică aprehensiune în ceea ce priveşte o alianţă electorală cu un grup de reevaluaţi oameni (prea) politici, cunoscuţi mai degrabă sub sintagma “debaraua Cotroceniului”…
Cum nu este posibilă vreo ştire din portocalosferă fără cel puţin o referire (măreaţă) la blonda supremă observ lansarea, cu această ocazie, pe post de bau-bau mediatic, a conceptului de “anunţarea candidaţilor treptat” …

Hai progresuri, să mandataţi voios şi să treptuiţi privilegiat!

Air Force One (varianta mioritică) şi şlengherul


* Premierul Olandei, Mark Rutte (nu cred că a fost utecist): Bulgaria şi România nu au înregistrat suficiente progrese pentru Schengen
E, eufemistic, voit naiv!
Cu bulgarii nu am de împărţit nimic, ştiu doar că sunt jigniţi, şi cred că au dreptatea lor, de referinţele la pachet cu vecinii lor previzibil de imprevizibili din nord dar ştiu că-n portocaleză şi la regres referinţa este la progres (pluralul, fireşte,de maniera Eba-Udrea: progresuri, regresuri)!
Este suficient să urmăreşti o părereală, orice părereală, rostită de alde Traian (marinerul sau braNconierul, uatevăr, seim picceăr), de-un elitist, orice elitist, verbalizându-şi portocala hermeneutică, de-o  AnaStase, orice Sulfaina sau de-un fost caporal, orice dârz obedient pentru a vedea că discontnuităţile semantice dintre dezastru şi semeţe vârfuri de reformă urcate  sunt minore în majoritate şi majore în minoritate!

* Bunul domn Mircea Platon mă trimite, graţios, către un articol semnat de Adriana Săftoiu Mihai Răzvan Ungureanu – un pas pripit. Începutul e de-a stângul delicios:
< O dimineaţă rece. Ne salutăm politicos, protocolar fără prea mult elan. Urcăm în avionul prezidenţial, spre Bruxelles. Mihai Răzvan Ungureanu jovial, pentru fiecare cu câte o vorbă bună. Ne căutăm locurile așteptând ca Președintele să decidă programul. Abordăm de îndată agenda discuţiilor sau după decolare? e întrebarea nepusă, dar la care așteptăm toţi un răspuns. Răzvan se apropie de mine și îmi arată cravata pe care o poartă. O recunosc, e cravata promoţională a UE, adica E.U. ”Dimineaţă, când m-a vazut soţia cu cravata asta, mi–a zis: În sfârșit, ceva care te reprezintă”. Atunci realizez comicul. Cravata era marcată cu iniţialele EU. Râd. Președintele întoarce privirea – în mod evident auzise discuţia- și îi dă dreptate soţiei lui Mihai Răzvan Ungureanu > …

Simptome, simpatice, de atmosferă (cu trimiteri, suave) Air Force One, forfoteală ţâfnoasă, căutarea locurilor,  agendă, Preşe(eee)dintele (se simte uşorul fior orgasmic) amână, indecis, deciderea, obedienţă resemnată, întrebări mute, răspunsuri înfrigurat şi cu asertivă emoţie aşteptate, gâtlegăuri promoţionale, întâidătătorul de dreptate hăhăie rade râde …
Doamna Ungureanu nu a greşit …
Ştia că accesoriul îmbrăcămintei, de-i mai spune şi şlengher, odihneşte, derutant, peste un piept de precoce tânăr comunist …
Parcă şi văd imaginea netrucată: EU UTC …

* Se poate încă o cinzeacă de consolare metafizică?

Mihai liniuţă Răzvan şi forma(ta)rea guvernului


Situaţiunea în portocalosferă:

Death at a funeral

Poetul Zen şi disconfortul emotiv al camarilei


Mircea Cărtărescu (Cărtărăscu pentru Băsescu) comite o tentativă de disidenţă apofantică în Locomotva inversată din oficios:

< Preşedintele Băsescu face în ultimul timp greşeli peste greşeli, se comportă ca o navă în derivă, fapt care, dacă nu mai poate afecta destinul său politic, încheiat oricum o dată cu mandatul, afectează dreapta românească şi partidul pe care l-a creat cândva, PDL-ul. Locomotiva a rămas la fel de energică, dar şi-a inversat mersul: acum trage înapoi cu aceeaşi forţă cu care odată împingea înainte. Cine nu observă acest lucru, îl va observa când va fi prea târziu.>
 
Ce pare să uite stelarul contemporan în aiurita şi aiuritoarea lui interpretare sunt câteva aspecte fundamentale:
– Prim-“Preşedintele Băsescu” a făcut tot timpul greşeli peste greşeli, multe cu iz penal, dincolo cu mult de blânduţul “în ultimul timp”;
– Prim-“Preşedintele Băsescu” nu se comportă ca o navă în derivă ci s-a comportat ca o navă în derivă dintotdeauna (poet, poet dar să omiţi şi  trecutul glorios în secta securisto-comunistă nu e levantin)
– Prim-“Preşedintele Băsescu” nu afectează dreapta românească pentru că la o analiză mai atentă şi echidistantă pretinsa dreapta actuală nu e mai mult decât un  monopol, cel al unei aşa-zisei drepte – care e de fapt o stângă liberal-(a)gnostică .
– Prim-“Preşedintele Băsescu” “şi partidul care l-a creat cândva, PDL-ul” e o altă tentativă de fentă jena(n)tă, PD-ul creat de Petre Roman şi ciupit de Băsescu a devenit “PDL-ul” prin sosirea (oficial i s-a spus comasare prin absorbţie) stolojaniano-feldmaniană a lui Nuţi Suprema (insuficient maturizată politic după gustul doamnei Sabina Fati) cu PLD-ul lui badea Flutur (fără oi, încă) după schimburi repetate de imprecaţii cu Tăriceanu, manipulatorul ostentativ, derivata locomotivă (era în 2007, unamuno, nebuno!) fiind de mult şeeef al statului iar PD-ul încă la dreapta de centru stânga …
 
Nu sufăr de amenzii lirico-isterico-istorice dar îl înţeleg pe acest exemplar dârz al postmodernismului doar în scrânşita exprimare: ” Cine nu observă acest lucru, îl va observa când va fi prea târziu.”
E un poetic, patetic, tardiv şi laş îndemn la a părăsi corabia constatând dar necontestând că locomobilul căpitan e şi beat şi nebun …