< Din minutul ce au ajuns în lume, scriitorul e responzabil pentru ele şi pentru urmările lor, e responsabil conştiinţei sale, că a făcut bine sau rău, şi mulţimei, pe care a prostit-o sau luminat-o.
Aşa ar trebui să fie, şi aşa era odată…
Azi? Cineva întemeiază un ziar mare, apare în toată ziua, e modern. întemeietorul, sau să-I zicem directorul, are lipsă de redactori. Delà aceştia se cer următoarele însuşiri.
1. Să nu ştie nimic, pentru că atunci cred că ştiu mai mult.
2. Să fie insolenţi, pentru că azi insolent = curagios.
3. In urma »trecutului« lor să nu aibă simţul responsabilităţii, o condiţie fără de care, celea de mai înainte n’ar însemna nimic.
Se mai cere să fie ras pe cap sau cu părul vâlvoiu, cu’mustaţele şi barba încâlcite sau neavând nici una, nici alta. Altcum nu s’ar putea face deosebire între Dumealor şi ceialalţi muritori.
Pentru ce sunt toate acestea de lipsă? Iată pentru ce: neştiind nimic şi crezând, că ştie tot îl poţi pune să facă azi sociologie, mâne literatură, poimâne politică şi ce-ţi place. Cum? D-l redactor pune cuvânt lângă cuvânt, le potriveşte aşa ca să sune frumos. La asta-să pricepe, are gust. Ştiţi, »betia de cuvinte« a lui Maiorescu.
Astfel Dumealui luminează şi învaţă publicul. (…) >
Informatorii opiniei publice, Răvașul, 1 iunie 1907, pagina 369
Vultureşti 