Storia illustrata
Image
Tag Archives: Traian Băsescu
De la Țebea la Potsdam …
Şeeef, declanşator şi (co)misionar
Indimenticabilul, ritos, vanitos şi pricinos:”Misiunea mea e sa apăr interesele poporului român până la capăt” …
***
Citind, m-am surprins surâzând sardonic.
Sursa răutăcismului e o mică întrebare total retorică: Dragoş Paul Aligică la această declaraţie va testa în mult lăudata-i ecologie decizională căderea sau voma epistemică?
Ca addendum dar fără urmă de dolendum şi statuendum, aflate în curs de (la alegere că are statul de drept de unde) flexibilizare, compatibilizare, convertibilizare, desensibilizare, disponibilizare, hipersensibilizare, că tot rimează cu referendum, bonus o cumplită “paharografie” a atât de îndepărtatului “până la capăt”: NUNC EST BIBENDUM!
Pe vremea când nu se descoperise coabitoactivul
Nu mai e mult şi se face anul de la ceea ce apărătorii pseudostatului de drept repetă, nu foarte convinşi, că a fost un puci, ceilalţi o imensă ocazie ratată iremediabil, Eba era nemăritată, Udrea încă era şi mai era şi ţinută cu odgoane să nu urce pe scenele unde se plimba, săltăreţ, flacăra democraţiei alături de usturoiul lui Horia Neamţu, madam Motoc încă umbla îmbrăcată relativ normal şi nu se gândea să meargă în cămaşă de noapte la Cotroceni, Gittenstein se juca de-a ambasadorul S.U.A. la Bucureşti, Luluţa era procuror general, Ioan Rus, incredibil, era ministru de interne, Dan Diaconescu avea post de televiziune şi câte şi mai câte …
Răsfrângeri la gurile batozei cu omul prietenos
Din lirica carpato-danubioano-pontică:
O poezie gândul ascunzându-l
în jur e noapte, nu mai sunt culori,
tu te răsfrângi prin goluri, te strecori
transpari în spaţiile dintre rânduri (…)
***
Cât aerul pe arii mai cântă în pendule,
La gurile batozei să m-aşteptaţi cu jind
şi încărcaţi cu sacii, să aduceţi în pătule,
Poemele nescrise atîţia ani la rând.
***
Deasupră-ţi cerul se înalţă
Şi de pe el, privesc în jos
Sute de stele ce-l admiră
Pe bravul om prietenos
Minima virilis
Acest Viagra al nației, via Adrian Teacă, despre efectele catastrofale asupra percepției moralistului naționale, identificator, decent dezinteresat, de deconcentrante concentrate de virilitate și patine ot Pleșcoi …
Update: contextual, filosofie mercantilă de concentrat efect în Cum poţi face bani mizând pe ego-ul masculin ! Şi altele…
Levantescule …
cel mai (i)lustrativ fiu al boborului, l’état séducteur, locuindu-și confortabil fumisteria și accesând, de-un sanchipont, cardinalitatea hăhăielii laudative, spune că i-ar fi citat lui Viktor Orban din Marin Sorescu …
Chera mu, este revoltător, avea la îndemână un citat mai potrivit:”La izbîndă sau la moarte să îşi ducă steagul seu!”
You’ve got serious problems!
Monica Macovei redeşteptat-a Griviţa (ei)
Monica Macovei şi bietele ei obsesii: bătălia cu mogulii nu este numai a lui Traian Băsescu, bătălia cu mogulii este şi a noastră şi noi trebuie să-i ciuruim.
Pot (ciuruit au ba, relevanţă n-are) presupune că a citit Lupta şi toate sunetele ei, Alexandru Macedonski …
Ţip — trâmbiţe. Ţepeni pe cai, cavalerii
Răriră-ale rânduri. Redeşteptat-a
Titanica frunte a munţilor antici
Sunetul repede. — Tobe bat; — tabăra
Arboră flamure splendide! — Soarele
Póleie armele-armatelor. — Zgomotul
Urcă, semnalul de luptă, lovitura
Tunului dându-l. — Pe loc fac foc flintele;
Trapăt scadroanele și se amestecă. —
Gloanţele ciuruie-n piepturi şi sabia
Şuieră. — Piepturi de piepturi se sfărâmă,
Coifuri de coifuri se ţandără. — Inima
Bate pe inimă, şi-mbrăţişările
Nu se dezlănţuie până ce sufletul
Zboară printr-însele. — Stânga vrăjmaşilor
Fuge-n dezordine. — Steagul pe Griviţa
Fâlfâie. — Tunetul tunului duduie…
Bun drum, obuzelor!… Drum bun victoriei!
Tunetu-obuzelor este: Renaşterea!
***
Cu accetul democratico-orgasmic pe stihul “Stânga vrăjmaşilor fuge-n dezordine” …
Întru renaşterea portocalosferei …
Dureros de mulți de “dacă” …
” (…) Greşeala fondatoare a regimului postrevoluţionar a fost aceea că a tratat cu măsuri diferite cele două totalitarisme ale secolului XX. O tratare egală a celor două orori apare în ochii „dreptei“ ca excesiv de „politic corectă“, ca un semn de criptocomunism. Mişcările de extremă dreaptă sunt condamnate din vârful buzelor, când nu li se găsesc circumstanţe atenuante. Profeţii anticomunismului au crezut că vor dobândi o mai mare credibilitate în faţa poporului menajând extrema dreaptă. A fost o socoteală greşită. Dacă ideologia anticomunistă ar fi fost prezentată sistematic ca o parte a răului din secolul al XX-lea, ea ar fi devenit, în cele din urmă, mai convingătoare, chiar dacă ar fi avut mai multă dificultate în a se impune. Omului îi plac ideile clare, chiar dacă are o dificultate în a le admite: tipul de condamnare a totalitarismului care a fost adoptat s-a dovedit neconvingător. Nu există drepturi ale omului de dreapta şi drepturi ale omului de stânga. Totalitarismele de orice sens au fost, înainte de toate, uriaşe încălcări ale drepturilor omului.(…)”
Ion Vianu, Eşecul dureros al anticomunismului
***
“Dacă” apare de opt ori în text, “Băsescu” și “intelectual” fiecare de (doar) trei ori.
Îmi permit, cu bună-cuviința de rigoare, să remarc că exprimarea “Nici atitudinea clasei intelectuale nu a fost ireproşabilă” eludează, și de-a stânga dreptei și de-a dreapta stângii, reprobabil (eufemism), severele forme de colaboraționism și prostituție băsescofilă nu ale clasei (scorburoasă categorisire venită din de înțeles nevoia de autodefinire) ci ale autoînzorzonatei exclusiviste caste cumplit de departe de castitate …
Și mă opresc pentru că nu vreau să-l laud pe Tudor Postelnicu …
Anomalii politiceşti şi “Noi, Vasile Vodă”
Pentru una din elementarele norme de relaţionare socială, folosirea pluralului de politeţe, în mioritica lume politică înaltă, apoi fuga la Strassbourg, e musai să te întâlneşti noaptea şi mai şi să semnezi oareşce hârtii negociate urmare a unor, vezi bine, crâncene tatonări prin intermediari …
Hai că sunteţi, de-a dreptul şi de-a stângul, caraghioşi !
Pentru persoana întâi plural există (din 16 septembrie 2011) un grandios studiu semnat de Daniel Octavian Bejan …
Vultureşti 