Cel mare despre situaţiunea (a)micilor

Domnul Pleşu, de profesie moralist naţionale, cu-n tardiv şi neaşteptat de scremut umor:

< Ştiu ei oare că Bucureştiul a fost scutit de grave bombardamente în timpul războiului, pentru că aviatorii inamici nu vedeau ţinta din cauza fumului gros
emanat de grătarele cu mititei?!i
 >

Primul comentariu, semnat de un domn, Popescu Ion, salvează tentativa de părereală cu moft şi parapon parabolizant de deasupra:
“Excelent articol! Se remarcă în mod deosebit actualitatea temei, fineţea analizei, valabilitatea universală a concluziilor! Imparţialitatea punctului de vedere auctorial este accentuată de verticalitatea ei! Vastitatea orizontului problematic este sporită de claritatea atmosferei în care evoluează problemele! Poftă bună!”

Advertisement

Alter Schule

Domnul Andrei Pleşu, scremut graţios, la (h)oftativ, în postura neînţelesului (“second hand”) serafim:
“De multă vreme, cu o insistenţă care a devenit stereotipie, pe forumuri şi pe anumite canale de televiziune se afirmă, fără dovezi, dar fără nici o ezitare, că toate articolele mele pe teme de actualitate sunt recompensate abundent, de feluriţi ”patroni”, uşor de recunoscut.
Ei au nevoie de propagandă, eu am nevoie de bani, privilegii şi poziţii publice. Ce altă motivaţie aş putea avea să-mi declar opiniile? Vreau, evident, să mă pun bine cu puternicii zilei, ca să le pot băga mîna în buzunar. Sunt un mare şmecher al navigaţiei lucrative.”

***
De unde (până unde) mare, chera mu ?
Doar un alt biet şmecher al flotabilităţii elitisto-balcanice …

Despre îngeri, dinspre Cluj

“Servitorul unei curți care va sfârși într-o detestare generală (…) Nu merită să comentez sfătoșeniile unui frustrat în fața istoriei.”

Andrei Marga, Ochiul curții

Minima virilis

Acest Viagra al nației, via Adrian Teacă, despre efectele catastrofale asupra percepției moralistului naționale, identificator, decent dezinteresat, de deconcentrante concentrate de virilitate și patine ot Pleșcoi …

baba-din-prispa-tarii

Update: contextual, filosofie mercantilă de concentrat efect în Cum poţi face bani mizând pe ego-ul masculin ! Şi altele…

Efecte, afecte

“Am şi efecte inocente ale notorietăţii, pot să vă dau cu titlu anecdotic, unul: m-a oprit o doamnă, înainte de decembrie, o doamnă mai în vârstă, şi mi-a zis: „Domnul Pleşu, eu am mare încredere în dumneavoastră. V-am văzut la televizor, spuneţi-mi şi mie, vine sau nu vine sfârşitul lumii?” Şi am răspuns prompt: „Nu.” „Dumnezeu să vă dea sănătate!”. Deci am făcut un om fericit.”

Interviu-eveniment cu Andrei Pleșu, Adevărul

***
Inspirată folosirea sintagmei “titlu anecdotic” altfel singurul răspuns onest posibil ar fi fost:”Nu știu!”.

Tigaia lui Ceauşescu, universalul şi pulberea

Citesc: “Filosoful Andrei Pleşu îl face pulbere pe candidatul USL la preşedinţie, Crin Antonescu, afirmînd, într-un interviu acordat Adevărului” …

Ia să apelez la (pe eliticeşte) o tentativă de identificare a  ancadramentului gnoseologic al amenziilor pernicioase: făcutul altuia pulbere la români e sport naţional, nu era necesar să coboare, din relativele-i intervalele galactice, cu “ştiusigurometrul” la el, angelicul moralist, cetăţeanul model, mereu la înalţimea exigentelor epocii sale (şi) filosof Pleşu.
O fi având (puţin probabil) sau nu (dubitativul e valabil şi pentru cei care cochetează sau se fac că nu cu truculenţa) dreptate, mă rog, e în trend, legitimitate să-l “pulberească”, cu repetiţie, pe Crin Antonescu, o fi o ratare ratarea superbă a unei alte tăceri igienice, o fi având liberalul atâtea păcate încât se apelează la mascatul berbecism băsescofil, habar nu am şi nici parcă nu am răbdare să am …
Ştiu aşa: nu “politicianul second hand” a scris lui Nicolae Ceauşescu: ” >”am intrat in Partidul Comunist Român la vârsta de 19 ani (1968) şi, atât pe linie obstească  (CA ORGANIZATOR DE GRUPĂ DE PARTID), cât şi pe line profesională ( ca cercetator la Institutul de Istiria Artei al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice şi, apoi ca lector universitar la Facultatea de Arte Plastice “N. Grigorescu”) m-am străduit, în ciuda unei sănatăţi precare ( care ma obligă să stau, de câţiva ani, sub constanta supraveghere medicală), să fac totul pentru a fi la înalţimea exigentelor epocii noastre, ale politicii noastre din ultimii ani” .

Ruşine, Crin Antonescu !
Măcar dacă ai fi scris sau spus, printre alte “aproximative lavaje” doar atât:
Vă asigur că tot ce doresc e să-mi dovedesc, în continuare, ca şi până acum, buna-credinţă, loialitatea faţă de ţară, participând la procesul de afirmare a valorilor noastre pe plan universal.”

Excerpte

Întrebare, în două trepte, pe Twitter:
“Ce ne aduc reducerile … tu ce planuri ai în această privinţă?”

Treapta 1: “Într-un stat care a condamnat oficial regimul comunist” disponibilităţile financiare determină ca la reduceri să se înregistreze disuasive duceri şi persuasive aduceri.

Treapta 2: “Într-un stat care a condamnat oficial regimul comunist” “în această privinţă” nu am, în primplan, planuri …

P.S.

Uite un prim semn că accesarea reducerilor a început. Înbretelatul moralist naţionale ne îndeamnă “Să ne facem ruşi!”.
Este de presupus că Gérard Depardieu va fi afectat foarte …

Legea gravitației și șoferul de basculantă

Un rebel conservator –  Sorin Lavric

< Ceea ce omoară scrisul filozofilor este neputinţa de a-şi însufleţi cuvintele. Parcă asişti la o procesiune de carcase goale, de sunete sterpe mărşăluind mecanic pe albitura paginii. Un fel de defilare conceptuală cu iz de alai funerar. Efectul pe care un astfel de alai îl are asupra cititorului e atît de deprimant încît gazda sub acoperământul căreia are loc defilarea, filozofia, devine o îndeletnicire peste măsură de nesuferită. În această privinţă, filozofii scriu cu aceeaşi rutină cu care un şofer de basculantă aruncă pietrişul în scobitura carosabilului: un strat de pietre, apoi un strat de smoală şi în fine, deasupra de tot, lespezile inerte ale cimentului ferm. .>

Un exemplu contextual, via Krossfire: Andrei Pleșu nu are dubii legate de teoria gravitației!

plesu

Poate, totuși, domnul Andrei Pleșu nu e chiar (atât de) filozof …

“Teatru mediocru”, critic ipohondru

Clasa politică ne va învăţa să reabilităm cuvântul prostie, autor (ilustrul decent) Andrei Pleşu …

Nu comentez, e fără rost dar îmi amintesc de câteva cuvinte arhicunoscute,  nedrept de adevărate şi (pe oportunism mioritic  -“drojdia devenirii”- de consecinţă, intersectând planul  confuziei ideologice sau, poate, al ideologiei confuziei) constant ignorate ale lui Albert Einstein: “Zwei Dinge sind unendlich, das Universum und die menschliche Dummheit, aber bei dem Universum bin ich mir noch nicht ganz sicher.”

Tembelismo(mili)metru …

Moralistul naţionale, identificatorul de tigăi din mass media, augustul invitat la decenţă pe motive emotive îşi coboară, zglobiu şi, vaaai, amnezic,  scara valorică: Puiu Haşotti suferă de un tembelism intelectual acut , amestecându-l în tărăşenia aceasta şi pe Neagu Djuvara care măcar, mai nou, are (nevoie de) scuza numeroaselor şi inevitabilelor indigenţe ale senectuţii …

Nimic nou sub soarele Evenimentului Zilei. Altul care aspiră la aprecierea:  în ochii poporului s-a remarcat prin câteva luări de poziţie împotriva unor grave abuzuri …

Post scriptum

Prezenţa deranjantă a tembelismomilimetrului unidirecţional din indiviza dotare a  domnului Pleşu nu mă împiedică să-i urez, cu o săptămână întârziere, ani mulţi, buni şi (cu mult) mai înţelepţi!