Chiar şi când îşi ia ritualicul autointerviu (cu intenţia instinctivă a geometrizării pregnante a tensiunii dramatice) mitocanul (şi toate sinonimele aferente dar insuficiente: bădăran, grosolan, mahalagiu, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țoapă, ţopârlan, vulgar, mocârtan, modârlan, pădureţ, râtan, ţopârcă, mocodan, mocofănos, modârlău, modoran, mogâldan, necunoscător, negândit, negreblat, ghiorlan, grobian, gros, necioplit) e mitocan până-n pâzele portocalii.
Am evitat, ce rost ar fi avut, “pânzele albe” pentru că nu are sens să amestec în acest afront reluat cu tâmpă îndârjire pe Tezeu, fiul lui Aegeus şi nici să amintesc de fatala hotărâre a acestuia ca la întoarcerea corăbiilor, dacă planul lui va avea succes(uri, pluralul din portocaleză) să înălţe pânzele albe în loc de cele negre, deoarece s-ar isca, inutil, întrebătoarea întrebare (cu răspunsul la procurorul general) ce-or mai fi şi corăbiilea astea într-o ţară cu flota volatilizată.
Mitocanul (şi toate sinonimele centripete şi centrifuge şi ele neîndestulătoare: bădăran, grosolan, mahalagiu, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, ţoapă, ţopârlan, vulgar, mocârtan, modârlan, pădureţ, râtan, ţopârcă, mocodan, mocofănos, modârlău, modoran, mogâldan, necunoscător, negândit, negreblat, ghiorlan, grobian, gros, necioplit) nu are, ferească Jim Beam, aprehensiuni.
Are rol de tester (identificat nemilos dar drept de bunul Moş Călifar) şi e scocul prin care curg aberante pregătiri de idei nescrise dar translocate şi presupuse ca făcând parte integrantă din atribuţiile fişei postului de prim preşedinte jucăuş şi de resturile restului şef al statului …
Aştept o nouă (zece, unusprezece, doisprezece, …) reacţie a intelectualităţii foarte publice şi de foarte restul elitiste, o idiosincrasie generalizată gen Un cap în gura Maiestăţii Sale Regele Mihai …
Vultureşti 
Pai se putea fara s-o pomenesti pe madama Pora? E si ciudat, si antagonic felul ei cameleonic de a pacta in mod vizibil cu oaranj(i)ada, pe de-o parte, dar de-a eticheta drept “cap in gura”, cu un limbaj de precupeata, gestul grotesc basesc(ian). Dar, dupa cum se stie, matrozul se pricepe la asa ceva, isi exersa “veleitatile” in sensul asta cu un chioscar, cu cativa ani in urma, cand se-ocupa sa puna pe butuci doar capitala…
Am ales-o pe această sinistră vestală portocalofilă pe baza principiului “Ladies, first!” dar “am fost gândit” către oarecare filosof din Caracal cu dreptul la huiduială oprimat, moralist “căldicel” din Bucureşti şi cărturarul “Cărtărăscu” cotrobăind după decoraţiile primite …
Una lângă alta, nişte sinecurişti, acolo şi ei …
Daca sunt regalist ori republican este problema mea personala. Ca presedinte, nu am dreptul sa amestec parerile mele personale cu cele ale functiei in care m-a pus (de ce, oare?!) poporul.
Mihai I este ultimul dintre cei care au jucat comedia acelor vremuri. Merita respectul, daca nu pentru altceva, pentru varsta.
E-adevarat ca nu orice mitocan poate intelege ce am scris mai sus.
Mai mult decât corect! Întrebarea “de ce oare”, din păcate, nu mai necesită răspunsul …
Subscriu ziselor tale, cu o observaţie: pentru a nu da naştere la interpretări, şterge cuvântul “mocan” pentru ca nu cumva să se simtă jignită acea categorie de oameni, buni- locuitori din regiuinile muntoase (în special în Transilvania) !
Este greu de înţeles pentru capetele pătrate că Regele Mihai este o parte din istoria încă vie a neamului românesc, că este un garant în faţa occidentului şi a tuturor celor care nu şi+au pierdut facultatea de a gândi!
Excelent, stimate domn… Chapeau!..
Mulţumesc! Bun venit!
Am înlăturat echivocul. Mulţumesc!
Pingback: Paporniţa cu “vechituri” (5) | Ţara vorbelor în vânt