Oglindă, oglinjoară …

cine-i cea mai bloggeră bolARD din ţărişoară ?

Via POLITICA TA.

***
Bădia, un pic prea invaziv (pentru gusturile potenţiale ale nu scriu cui – pi cui sî scoati), din dreapta doamnei de pseudodreapta, e personificarea bipedă a europenismului (vorba lui Patapievici) denial (la cei doi potenţiali alegători din stânga – Demisia Victor Ponta!, Jos comunismul! – se poate remarca o atitudine poate nu defensivă cât comprehensivă).
Cătălin Botezatu dacă vede această imagine, e capabil, nevricos, să-şi manifeste, plenar şi nonbalnear, frustrările proprietate romanian fashion designer depăşit, cu ceasul gării din Roman, de trendurile moldave …

Pudoarea semnului întrebării

De (cele mai) multe ori incalificabilul Vladimir Tismăneanu nu avea cum să rateze testarea aberativului referenţial şi se (re)produce într-un (speră domnia sa, testând rolul defăimătorului feciorelnic) devastator (şi, poate-poate, un din ce în ce mai îndepărtat “back in business interests”) Doctor Ponta, Doktorvater Nastase şi Walter Fullbricht: Din nou despre rolul prostiei in istorie …

Nu insist pe ce nu este de insistat, nu o să caut a face tumbe “dicţionaristice” pentru a(-mi) demonstra că o culpabilizare sau incriminare (şi) de acest gen trebuie probată temeinic, cu mult dincolo de “bombismul” vremurilor bezmetice ce ni se induc dar mă nedumereşte absenţa unui (atât de) trebuincios şi imperativ nebăsescian în mentalitate semn de întrebare, cu-n igienic rol prezumtiv, până la proba contrară, venit, deloc facultativ şi nu pe cale de “logică ferată” (Mircea Platon), cu atât de astringentul “dar dacă nu?” …
Prezenţa acestui înfiorător semn grafic, anulat, aproape, de nişte amatori şi o tentativă mioritică de Maica Tereza l-ar fi oprit, poate, şi pe atât, uneori excesiv, de apodicticul Cristian Tudor Popescu de a cere o aiurită demisie, văzută ca o cale cât de cât onorabilă şi, probabil, provocându-i o nestăvilită stare de veselie, jovialitate pe înţelesul “mediului academic autentic”, de exemplu, Laurei Codruţa Kovesi, ce tocmai a fost la rând în a experimenta portocalofilismul singularităţii dublului standard !

Predicţie pentru (r)evoluţia portocalo-lăcustosferei

Cu acrimonie despre relansare!

(c)Analistul soios

Moş Călifar, cu alonja-i (re)cunoscută:

Ion Cristoiu, rrromân verrrde şi inconsecvent

“Eu cred că nea Ion “Academie” Cristoiu îşi face o elocventă dar voalată autocritică în parodia de articol de azi. Lucrăm cu materialul clientului:
” Încăpăţânarea într-un crez, într-un ideal sau măcar într-o idee nu e o trăsătură a românilor : ca atare, ei n-au sancţionat şi nu vor sancţiona niciodată traseismul politic, schimbarea nădragilor ideologici peste noapte, năpârlirea în funcţie de conjuncturi.”
As zice sa luam din arhiva Antenei 3, oricare, repet : oricare emisiune din perioada in care nea Ion era un accesoriu la discutiile Gadea-Paler. In 99% din interventii il scuipa pe cel pe care-l pupa azi si anume Basescu, ati ghicit.
In plus o dovadă că “maestrul” stă toată ziua la Academie de pomană :
” Singurii care au refuzat politica giruetei care şi-au păstrat credinţa într-o idee au fost legionarii. Da, dar ei au fost macedoni, nu români! ”
Trecând peste termenul “macedon” pe care îl veţi căuta degeaba in DEX, ideea că legionarii erau machidoni, mă face să râd cu toti dinţii.
Si dacă ar putea citi tâmpenia aia, Nae Ionescu ar face la fel”.


Prin 25 iunie scriam, am recitit, nu am greşit, Damf de lacheu  în care-l comparam pe pseudomaestrul cu Karkaleki al nemuritorului Caragiale …
Nu mă miră că nu mă mir!

Regele Mihai, cu ale Maiestăţii sale, restul, cu resturile

Chiar şi când îşi ia ritualicul autointerviu (cu intenţia instinctivă a   geometrizării pregnante a tensiunii dramatice) mitocanul (şi toate sinonimele aferente dar insuficiente: bădăran, grosolan, mahalagiu, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țoapă, ţopârlan, vulgar, mocârtan, modârlan, pădureţ, râtan, ţopârcă, mocodan, mocofănos, modârlău, modoran, mogâldan, necunoscător, negândit, negreblat, ghiorlan, grobian, gros, necioplit) e mitocan până-n pâzele portocalii.
Am evitat, ce rost ar fi avut, “pânzele albe” pentru că nu are sens să amestec în acest afront reluat cu tâmpă îndârjire pe Tezeu, fiul lui Aegeus şi nici să amintesc de fatala hotărâre a acestuia ca la întoarcerea corăbiilor, dacă planul lui va avea succes(uri, pluralul din portocaleză) să înălţe pânzele albe în loc de cele negre, deoarece s-ar isca, inutil, întrebătoarea întrebare (cu răspunsul la procurorul general) ce-or mai fi şi corăbiilea astea într-o ţară cu flota volatilizată.
Mitocanul (şi toate sinonimele centripete şi centrifuge şi ele neîndestulătoare: bădăran, grosolan, mahalagiu, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, ţoapă, ţopârlan, vulgar, mocârtan, modârlan, pădureţ, râtan, ţopârcă, mocodan, mocofănos, modârlău, modoran, mogâldan, necunoscător, negândit, negreblat, ghiorlan, grobian, gros, necioplit) nu are, ferească Jim Beamaprehensiuni.
Are rol de tester (identificat nemilos dar drept de bunul Moş Călifar) şi e scocul prin care curg aberante pregătiri de idei nescrise dar translocate şi presupuse ca făcând parte integrantă din atribuţiile fişei postului de prim preşedinte jucăuş şi de resturile restului şef al statului …

Aştept o nouă (zece, unusprezece, doisprezece, …) reacţie a intelectualităţii foarte publice şi de foarte restul elitiste, o idiosincrasie generalizată gen Un cap în gura Maiestăţii Sale Regele Mihai …

Spirtul stării de spirit

Moş Călifar, dezlănţuit, de nestăvilit şi complet irezistibil în Ca si Rapidul, Dan Diaconescu e o stare de spirit. Sunt pus în faţa evidenţei. Din text o literă măcar nu merită înlăturată şi nici adăugată. Blog, scrie-s-ar, de elită!

Şi, da! Sunt invidios! Fireşte în sens pozitiv, coborând uşor înspre de (cam de) mult trecuta copilărie: când mă fac mare îmi fac (încă) un blog şi vreau (câteva lacrimi de rigoare, uşor joc de glezne) să scriu ca Moş Călifar!

Ca şi Rapidul, Dan Diaconescu e o stare de spirit

 

Dan Diaconescu a reușit să creeze o stare de spirit în   România care trebuie coagulată

Da, o stare de spirit retardă. Cine emite cretinismul de mai sus ?  ( nu intrebaţi cum trebuie coagulată România, ar fi degeaba ).  Lavinia Şandru.
Cine e Lavinia Şandru ? Preşedinta de partid scară de bloc, sosită de pe centura politicii cum o caracteriza fostul şi actualul ei idol, Băsescu. Ca rrrumâncă imparţială cu toate partidele. Cum să nu se inţeleagă cu otevistul sosit în politica de pe centura jurnalismului* ? Ah sa nu uit, Lavinia e de asemenea şi soţia primarului PDL din Slatina, gogul care ducea lumea la vot cu autobuzele.
Nici o legatură cu centura…

* Centura jurnalismului <-> program OTV de ieri :
17  : Sonny Boy Tudor Barbu despre complotul rusesc bazat pe agenţii KGB –  Regele Mihai, Crin şi Ponta. Victima: evident Băsescu
19 : Reportaj în ţigănia din Buzeşti
20 : “Ciocoiul Oprescu aduce ciuma în piata Matache”. Ţiganii din zonă, jumătate beţi morţi, au gasit un şobolan
22 : Oana Zăvoranu dă muie tuturor
Asta apropos de IQ unuia capabil sa-l voteze pe DDD

Crâncena realitate este că dacă mergi pe poteca indicată de bunul Moş, ajungi la oficios. Citeşti: Dan Diaconescu nu va intra în PIN, dar se pregătește de un parteneriat politic cu președintele acestei formațiuni, Lavinia Șandru. Mai exact, cei doi vor să formeze din cele două partide pe care le conduc o nouă construcție politică de stânga şi înmărmureşti.

Care partide (adaptare la “canalul” analizat), mânca-ţi-aş?