“Starea de vomă e o stare sublimă” …

Un strigăt aproape dincolo de exasperare a lui Marius Tucă:  În numele celui-căruia-nu-i-se-spune-numele …
Undeva în corpul editorialului apare un diagnostic: “Câtă bătaie de joc, câte trădări, câtă nedreptate pentru un popor bun, aproape domestic.”
Domestic?
Îndobitocit e termenul cu mult mai potrivit, înlăturând o spoială de realitate temperată de alții pentru a ne o face, la limită, suportabilă …
Gicu Permisivu (de la care am aflat de articol) scrie:” Cât de bine a zis Tucă. Istoria se află in mâinile noastre!!!”
Dar mâinile noastre (detest, deja, inofensiva și retorica interogație) în mâinile (poimâinile) cui se află?