Küss die Hand, Frau Kanzlerin

Via GiacomO: Am un feeling frate, să don’t tell mie dacă te mint!

Ceva de genul acesta încerc şi eu nu mai departe de ştirea (şi nedumerirea) momentului: de ce îi spune vizită la ceea ce încearcă, îngenuncheat,  Ponta că (des)face pe la Berlin ?

Procuroristan

Insurgentul levitaţiei în suspinul fluidului osmotic primordial mediază o sublimă bătălie alegorică, finitudinea excogitaţiei băsescofile cumulând impresivul ideaţiei oraculare în covata paradigmei  mioritice…
Fireşte că scriu într-aiurea …
Eu aberez dar nu guvernez, Tonta şi aberează şi guvernează!

“Starea de vomă e o stare sublimă” …

Un strigăt aproape dincolo de exasperare a lui Marius Tucă:  În numele celui-căruia-nu-i-se-spune-numele …
Undeva în corpul editorialului apare un diagnostic: “Câtă bătaie de joc, câte trădări, câtă nedreptate pentru un popor bun, aproape domestic.”
Domestic?
Îndobitocit e termenul cu mult mai potrivit, înlăturând o spoială de realitate temperată de alții pentru a ne o face, la limită, suportabilă …
Gicu Permisivu (de la care am aflat de articol) scrie:” Cât de bine a zis Tucă. Istoria se află in mâinile noastre!!!”
Dar mâinile noastre (detest, deja, inofensiva și retorica interogație) în mâinile (poimâinile) cui se află?

Ce brand, ce frunză, care Cărtărăscu?

Îngenucheatofilia ca expresie a obedientei clientocraţii
Restul sunt aberaţii!