MEDIAFAX preluând o analiză din DEUTSCHE WELLE
Las la o parte că titlul are şi reciproca (prea) valabilă, amăgirile de-acum cinci ani, învăluite totuşi în tenebroase tenebre după unii politologi, nepermisă tenebrozitate, după voia suveranului bun simţ, presupun inutile dezamăgiri iar recoltele, iluzorii, un morar cel puţin confuz…
Meditaţia propusă pentru Anul Nou, de Cristian Cocea m-a dus cu gândul tot la ferestrele nemuritorului nenea Iancu (Smărăndiţa) ce scria şi descria moara cu patru pietre aparţinând lui moş Tănase şi întrebarea acestuia când veneai cu “cu sacul încărcat cu porumb de plesnește: Cum vrei să ți-l macin? mocăneşte, ţărăneşte, negustoreşte ori boiereşte?”
Acum cinci ani România mandatase, mai mult fără să vrea, pe unul de-şi spune, aberant, şeeef, să ţopăie, caraghios, pe-o scenă, fluturând un steag şi desfăcând o şampanie a amăgirilor dezamăgite iar toţi am ignorat, euforici şi creduli, că sacul era departe (şi mă tem că e un eufemism) de-a plesni de încărcătură …
Pingback: colţul cu classic rock – 7 « Colţu' cu muzică
Noi ca noi, solubili in Istorie precum cafeaua, dar sa-i vezi chiar pe nemti, francezi ce macinati sunt… Macar n-am apucat sa aderam si cu moneda la zona euro, dar aia…
Superbă formularea “solubili în istorie” …
Mulţumesc!
LA MULTI ANI,DORU!
Un an plin de bucuri sa ai!
Mulţumesc, asemenea!
Io unu’ n-am motive a fi dezamăgit şi nici soaţa.Putem mere mai uşor la cumnată (respectiv sora soaţei). Şi pot să-mi aduc mai uşor o maşină. Prima pe care-am adus-o am lăsat-o-n vamă la Nădlac, că mi-or cerut 2600 de euro VAMĂ, io dînd pe ea 500 la nemţi. A doua-i deja înscrisă (aia neagră din ultimul meu post)
Clar că unii dintre “noi” nu merităm să fim în UE! Poate că-s printre puţinii români care am salutat neprimirea noastră în Shenghen! N-avem ce căuta acolo, dacă te uiţi la cei care “ne reprezintă”.
Io unu’ l-am lăsat pe un neamţ cu gura căscată cînd i-am vorbit fluent şi-n engleză, şi-n franceză (germana “o rup” “decît” să nu mor de foame). Zicea “român???”. Da,mă! român!!!
Şi acuma un salut neaoş 😀
Banzai!
No, banzai dară!
la multi ani pe 2012!
Mulţumesc, asemenea şi toate cele bune!
Era un strop de speranţă… deşartă, s-a dovedit ea. Unde-am ajuns? Acolo unde “trebuia”. Posesorul trebuinţei însă nu prea e de găsit acum. Hilar? Nicidecum! Dar ce poţi să mai spui?
Ce mai este de spus?
Macină, negustoreşte, alţii pentru noi!
De spus aş da eu mărunt din buze, dar nu mă întreabă nimeni… 😦
Cine, când, ce şi de ce să ne mai întrebe?
Pingback: colţul românesc – 7 « Colţu' cu muzică