“Refugiul lichelelor dornice de parvenire…”

Bunul Rabbi neostenind a crede că binele e posibil …

O lege de care e nevoie

<Una dintre explicaţiile pentru răul mers al lucrurilor, la noi, este politizarea dusă dincolo de limita sanităţii. Nici măcar nu e vorba de politică, în sensul înalt al cuvântului, ci de politichie dâmboviţeană, ticăloasă şi meschină, de mizerie partinică şi josnicie. De la angajarea paznicul de şcoală până la atribuirea unor lucrative contracte, totul trece prin politichie, îmbâcsindu-se de materia fetidă a “interesului de partid”. Ideologiile sunt mofturi, bune doar de pretexte sub care poate funcţiona corupţia cea mai imundă, raptul cel mai lipsit de scrupule. Politica românească deţine inventarul complet al promiscuităţii, tot ce există mai ticălos în natura umană a devenit instrument legiuit şi cale de urmat.
Lucrul acesta se întâmplă pentru că politica a devenit calea rapidă şi sigură spre pricopseală.  Pentru toţi mediocrii, pentru toţi îngălaţii, pentru toţi mitocanii, toţi moftangii, neghiobii sau mojicii care aspiră la iute şi consistentă parvenire, pentru toţi, politica e calea. Realizarea profesională presupune o anume competenţă, fie ea şi precară – în politică e de ajuns nesimţirea.  În afara politicii e nevoie de muncă, studiu, seriozitate şi chiar şi astfel şansele de reuşită sunt îndoielnice, pentru că oricând ceea ce ţi s-ar cuveni poate fi confiscat de politrucul bine înfipt lângă dosul unui puternic al zilei. În politică nu e nevoie de nicio competenţă, lătratul,  nesimţirea , tupeul, obedienţa mimată şi obrăznicia sunt de ajuns. Pentru că politica românească nu-şi mai propune de mult sa reunească elitele pentru a împlini o bună guvernare, nu, politica românească a devenit refugiul  lichelelor dornice de parvenire, pentru care orice alta cale era inaccesibilă.
Bunul mers al ţării nu mai interesează. Pentru că ţara nu mai există. Există ai noştri şi ai lor. Iar ţelul e binele alor noştri şi prigonirea celorlalţi ( dacă nu se grăbesc să sară iute în barca alor noştri).  La introducerea votului uninominal ( în care nu am crezut nicio clipă) mulţi au visat că jigodiilor le va fi îngrădit astfel accesul la politică, au sperat că politichia se va primeni primind oameni de o altă calitate. Rezultatul poate fi contemplat într-un inventar complet al abjecţiei. Ne-am ales cu puzderie de de-alde Oltean, Bănicioiu sau Popovici. Iar traseismul a înflorit ca niciodată până acum.
Acesta este şi principalul motiv pentru care mizeria politichiei reuşeşte să prospere: traseismul. Oportuniştii, lichelele, secăturile şantajabile nu aparţin unei ideologii, nu navighează pe un curent de gândire, aceştia nu sunt loiali decât propriului burdihan. Şi tocmai pe aceştia se bazează întotdeauna puterea ( oricare ar fi ea!), pe trădători, pe traseişti. Efortul care ar fi trebuit consumat în bătălii ideologice este suplinit de strădania de a atrage cât mai iute curvele politichiei, care sunt oricând disponibile, chestiune doar de preţ. În felul ăsta votul popular devine complet lipsit de semnificaţie, procesul electoral o mascaradă costisitoare şi inutilă. Ce sens mai are votul? Important e nu cine adună cele mai multe voturi, ci cine colectează cei mai mulţi traseişti.
Tocmai de aceea cred că avem nevoie de o lege mult mai fermă care să împiedice traseismul politic. Şi propun iniţierea unei astfel de legi, prin care celor care au fost aleşi sau numiţi într-o demnitate publică ( nu doar primarii!), oricare ar fi ea, şi îşi părăsesc partidul, să nu li se permită candidatura la o altă demnitate pe durata unui mandat, pe lângă cel în curs şi în acelaşi timp să nu poată fi numiţi în demnităţile publice care se ocupă prin numire, pe aceeaşi durată. Politica trebuie făcută de către cei aleşi de către cetăţeni, conform mandatului dat de către aceştia, nu după toanele, nevoile şi foamea burdihanului aleşilor. Deşi nu am mari aşteptări dinspre politicieni, sper să existe acolo unii care să preia această propunere. Dar mai ales sper ca propunerea să fie îmbrăţişată, susţinută şi pe căt posibil impusă de către societatea civilă.>