Nevoia de Şanţ

Aseară bunul Rabbi întreba (şi se întreba) dacă să se avânte sau nu în politică …
Un răspuns l-am dat aproape pe loc şi apoi mi-am continuat “cetitul”, nu mult după asta ştiind că răspunsul şi mai bun tocmai îl lecturam:

< Seria destul de limitată a acţiunii culturale în domeniul sănătăţii din timpul campaniilor monografice (să nu uităm că obiectivele Şcolii Gusti priveau cercetarea şi nu acţiunea în această perioadă) se îmbogăţeşte la Şanţ cu o serie de iniţiative de pedagogie sanitară prin intermediul a ceea ce am putea numi „teatru sanitar”. Potrivit lui Henri H. Stahl, la Şanţ se organizau şezători foarte bine puse la punct, care atrăgeau puhoi de lume: „Era nevoie, deci, de a folosi o tehnică regizorală mai bine pusă la punct, şezătorile luând caracterul unui spectacol care trebuia să fie frumos, distractiv şi simultan instructiv, demonstraţie în ce priveşte afirmarea că tehnica acţiunii culturale prin şezători trebuie să fie cea a «music-hall»-ului, «lecţiile» urmând a fi înfăţişate cât mai original şi mai distractiv cu putinţă. (…) Aurel Boia a avut atunci ideea de a prezenta lecţiile în forma comică a unui «pe de-a-ndoaselea». Îmbrăcat în ţigan răpciugos, în zdrenţe, murdar din cale afară, ţinea o lecţie, de pildă, despre cum se cresc copiii mici. Protesta împotriva doctorului care vine cu idei năstruşnice, pe când normal era să legi copilul cât mai strâns în faşă, până când îi iese sufletul, să-l adormi cu ţuică şi mac, să nu-l speli niciodată, etc., înşirând adică toate relele deprinderi practicate încă în sat, aşa cum le inventariase echipa medicală. Urmau apoi lecţii, tot de aceeaşi calitate, pe temele actuale ale satului: despre cooperativă, despre alimentaţie, despre relaţiile între generaţii, etc., etc., toate de un haz nespus, dar lăsând în mintea ascultătorilor învăţăminte mult mai temeinice decât ar fi putut rezulta dintr-o expunere erudită spusă pe un ton oficial şi sec.>

Conferinţă Internaţională a Societăţii Sociologilor din România
Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca,  2-4 Decembrie 2010, Florentina Ţone

Gălgăluza

“Sunt gemeni. Unul are o şepcuţă albastră cu fluturaşi galbeni. La celălalt şapca e galbenă, fluturii albaştri. Sunt tare serioşi. Dezbat:
-Asta e gălgălisă!
-Nu ie! Ie bubuluză!”

(cine altul să consemneze înminunarea asta de dezbatere de-a dreptul academică raportat la din ce în ce mai absurdul pseudonormalităţii ce ne înconjoară, decât) Daniel Octavian Bejan (Moshe Mordechai).

Aferim, Rabbi!

Despre joi, broșură și pulbere

Nea Stere și nea Mătreață via bunul Rabbi sunt, necondiționat, musafiri de gală pe acest blog:

<Pe la trei ani, cred, dacă eram întrebat ce vreau să mă fac “când o să fiu mare”, răspundeam că joi. Pe urmă, pe măsură ce creşteam, am vrut să mă fac congelator, sifon, hidrocentrală, levier, icre cu ceapă, bilă de biliard şi broşură. Acu’, la bătrâneţe, vreau doar să mă fac pulbere. Zilnic.> Nea Mătreaţă

***
Aș paria că majoritatea pseudoelitei autohtone nu poate produce, fie și îndelung scremut, o asemenea hiperbolă!

“Elefantul din ștevie și confiscazolidonul”

Bunul Rabbi și un superb Confişti şi câştigi!

< Nea Stere, un înţelept pe care universul nu a ajuns încă să-l cunoască aşa cum ar merita, are o vorbă: bre, nu tre’ să-ţi placă alcoolul ca să fii beţiv; e de ajuns doar să-l bei ca neamul prost. Asta n-are nicio legătură cu damblaua confiscărilor, dar mi s-a părut o introducere nostimă. (…) >

***
Pentru conformitate, un alt “ignora(n)t necoabitant” care refuză administrarea de coabitoactiv …

Ce brand, ce frunză, care Cărtărăscu?

Îngenucheatofilia ca expresie a obedientei clientocraţii
Restul sunt aberaţii!

Urmă fără umbră

Daniel Octavian Bejan, Moș Toader

< În fiecare primăvară, cum dă colţul ierbii şi mijeşte floarea de cireş de sub teaca de promoroacă, moş Toader îşi zugrăveşte casa.

– D-apăi cum, dom’ Dănuţ? Că doară n-o să stau cu casa necurăţată!
Are 84 de ani, dar nu-i place să vorbească despre asta.
– Moare prostul, moare  şi deşteptul. Toţi mor. La ce să mai ţin socoteală anilor? Îmi foloseşte la ceva? Că unii aşa sunt, le place să se fudulească tare cu anii lor pe pământ, de parcă e mare ispravă că ştii număra anii vieţii. Ori că nu te-a luat moartea dintre vii. Mai bine zi ce-ai făcut în lumea asta, dacă ai ce spune. Dacă nu… taci. Că vorba nu e dată ca s-o strice în gură toţi proştii.
Cum vine primăvara îşi ia găleata cu var, bidineaua şi zugrăveşte casa. Trece, cu mişcare domoală, atent cumpănită, cu bidineaua muiată în var peste peretele casei, lăsând urmă albă şi curată. Totul se întâmplă molcom, liniştit, fără grabă, ca într-un ritual îndelung repetat, care trebuie săvârşit pe îndelete, cu pioşenie şi fără grăbită zarvă. Seara se aşează pe prispă, sparge câte o nucă şi cinsteşte câte un pahar cu vin şi face politică. N-are multă şcoală, dar are o limpede înţelegere a lucrurilor şi o cumsecade rostire a credinţelor sale. (…) >

Cetiți, cuminte surâzând, mai departe la bunul Rabbi în bătătură …

De ce e bine să te îmbeți ca o pasăre colibri

Rabbi, rațional, ceea ce e de-a dreptul stângului rectiliniu suspect, despre detergentul Ideal, naziști de stânga și comuniști de dreapta în Să terminăm cu încetatul stopatului opririlor
Finalul e gard în gard cu apoteoza prin citarea unui dialog dintre două personalități de prestigiu:

< O fi bună reforma, om fi toţi de acord că trebuie acoperite găurile din buzunarul statului, dar nu alea din care sug ai noştri.  Vorba lui nea Stere, care întrebat de nea Mătreaţă “şi pacienţii ce face, bre?” răspunde înţelept şi omniscient: “pacienţii moare, dă-i dracu’!” .>

“Filmul urât” …

traian-basescu-ghimpele8-630x472

Deloc paradoxal, împotriva acestui taclagiu și fatidic accident istoric “singur, înfăşurat în mandea-i!” dar și a funestei sale camarile a mentalității se iese astăzi, mai mult sau mai puțin rațional, la urne.
Pentru o brumă de demnitate și pentru imensa șansă de a da cu var

Nea Stere cât pe ce să fie prieten cu-n senator …

din Senatul Trompetei Cotrocenilor.
Pe print screen de consecință:

Nu am decât să repet superba întrebare răspuns de la comentariul semnat Wilhelmina Marcus: `j nebun?

***
Se pare, totuși, că și-a revenit, poftim dovada: Protocol, monşer (cu referire la “ăla” de la Palatul de pe Geniului, nr.1-3).