Am ajuns, onorat, nu târziu ci doar când am ajuns în acest club, onorant …
Aflasem, deja, că face anul şi tendinţa e să (hai la scorţoşi) achiesez convenţia, formală, cu urările de la mai mult, mai bine, mai înalt, mai parfumat …
Renunţ! Nu de urări e timpul acum ci de plecare de frunte şi genunchi în pietre la un an de îndârjite osteneli şi străduinţe şi, mai mult ca sigur, silinţe ale doamnei Mirela Pete …
——–
Îţi stiu toate timpurile, toate mişcările, toate parfumurile
şi umbra ta, şi tăcerile tale, şi sânul tău
ce cutremur au şi ce culoare anume,
şi mersul tău, şi melancolia ta, şi sprâncenele tale,
şi bluza ta, şi inelul tău, şi secunda
şi nu mai am răbdare şi genunchiul mi-l pun în pietre
şi mă rog de tine,
naşte-mă.
Nichita Stănescu, Către Galateea
Mirela Parfumul poveştii parfumate
CARMEN Parfumul povestilor parfumate
Pingback: Parfumul poveștii parfumate « Mirela Pete. Blog
Uneori cuvintele vin mai greu decât credem, decât ne așteptăm. Arta nu are sens dacă nu se adresează omului. Artistul, fie ca desenează, pictează, face design sau scrie cărți, se adresează omului. Pentru acești oameni minunați, care sunteți voi, prietenii poveștii noastre, dar și ceilalți care citesc și învață, care poate ne admiră, merită să gândesc mereu ceva nou și interesant, să schițez, să dorm mai puțin, să mă distrez mai puțin , dar să am bucuria ca aduc eu o bucurie altora. Să mă număr printre cei pe care îi respect. Respectul de sine, există ceva mai demn și mai înălțător? Mulțumesc Doru, respect!
Dar cele ce vin atât de greu ce mult şi nerăbdători, uneori, le aşteptăm!
Respectul meu celor ce sunt capabili să aducă bucurie!
versuri si parfumuri, prieteni si bucurii prilejuite de întâlniri în care ne deschidem sufletul cu sinceritate.Ma bucur ca fac parte din Clubul Povestilor Parfumate! 🙂
Aveţi şi de ce!
Pingback: Parfumul modelelor de viata « Daurel's Blog
Pingback: Parfum de poveste | innerspacejournal
Un parfum al îndârjirii…
Dacă e vorba de îndârjirea doamnei Mirela Pete, da …
Pingback: Povestea poveştilor parfumate « Stropi de suflet la vedere
Nichita este perfect intotdeauna si mai ales in acest moment 🙂
felicitari tuturor pentru acest frumos an plin de Povesti Parfumate 🙂
Mă bucur că ne întâlnim și sâmbăta printre povești și parfumuri… 🙂
Nichita… cam greu de înțeles pentru mine…:(
Weekend de poveste vă doresc! 🙂
Mulţumescu-ţi, Sara!
Si pentru mine e greu Nichita; poate voi explica odata pe blog…
Consimt la omagiul adus doamnei Mirela Pete.
(era sa zic achiesez…)
Mulţumesc!
O oaza de frumusete si liniste! Imi face placere sa trec pe aici pentru a inspira parfumul imaginilor si al randurilor deosebite! Multumesc! La multi ani!
Trimit ganduri senine! 🙂
Mulţumesc mult!
Doru, frumoas şi original omagiu.
Şi pentru Sara : versurile lui Nichita Stănescu pot înlocui întotdeauna neputinţa noastră de a exprima ceea ce gândim. Dacă vei reveni asupra lor o dată şi încă o dată vei înţelege . De multe ori lucrurile simple nu le observăm, fiindcă nesesizându-le din primul moment, le căutăm mult prea departe, când de fapt ele strălucesc lângă noi.
Pingback: Tangentând parfumul poveştii parfumate « Link-Ping
Pingback: Parfum de cafea rememorată
Pingback: Pe chibrituri: Capra neagră « Blog de Filumenistă
Pingback: Alt joc cu poze – 26.02.12 « Florina Lupa Curaru
”Am ajuns, onorat, nu târziu ci doar când am ajuns în acest club, onorant …”
Am ajuns, onorată și eu, un pic mai târziu, dar oare mai știu când, să cunosc astfel persoane care mă onorează prin …
Pingback: Ce-a spus vulpoiul atunci când n-a ajuns la struguri « Mirela Pete. Blog
Pingback: Poveste parfumată.Parfumul poveștii parfumate! « my heart to your heart
Pingback: Vechi scăpărări (260212) | Amintiri din filumenie
Pingback: Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: Clipe încremenite (260212) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare
Bun venit in clubul povestilor parfumate!
Pingback: Viaţa-n imagini (260212)