Am ajuns, onorat, nu târziu ci doar când am ajuns în acest club, onorant …
Aflasem, deja, că face anul şi tendinţa e să (hai la scorţoşi) achiesez convenţia, formală, cu urările de la mai mult, mai bine, mai înalt, mai parfumat …
Renunţ! Nu de urări e timpul acum ci de plecare de frunte şi genunchi în pietre la un an de îndârjite osteneli şi străduinţe şi, mai mult ca sigur, silinţe ale doamnei Mirela Pete …
——–
Îţi stiu toate timpurile, toate mişcările, toate parfumurile
şi umbra ta, şi tăcerile tale, şi sânul tău
ce cutremur au şi ce culoare anume,
şi mersul tău, şi melancolia ta, şi sprâncenele tale,
şi bluza ta, şi inelul tău, şi secunda
şi nu mai am răbdare şi genunchiul mi-l pun în pietre
şi mă rog de tine,
naşte-mă.
Nichita Stănescu, Către Galateea
Mirela Parfumul poveştii parfumate
CARMEN Parfumul povestilor parfumate
Vultureşti 