Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?
Nichita Stănescu, Poem
—
Parfumul unui poem, cu mult mai detaliat la doamna Mirela Pete
Vultureşti
Auf einmal ist alles relativ
Vultureşti 
Pingback: Parfumul unui poem. Les Fleurs du Mal « Mirela Pete. Blog
Cred ca aceasta e una din cele mai frumoase poeme de dragoste din literatura romana… Multumesc!
una din poezii…
Eu mulţumesc!
Pingback: Parfumul unui poem | innerspacejournal
Pingback: Poveste parfumată.Parfumul unui Poem Cântec « my heart to your heart
Această absolut fermecătoare fotografie. Care e parfumată, să nu afirme cineva contrariul!
Și Nichita.
Nichita și un poem cu o lume-ntreagă la picioare…până la talpă. Minunat!
Mulţumesc, Doamnă!
Pingback: Parfumul unui poem « Stropi de suflet la vedere
Nichita…vrajitorul…
fotografia si versurile…cu adevarata parfumul unui poem…
Înfermecătorul necuvintelor …
Eleganţa, rafinamentul, frumuseţea pot apare în toată splendoarea şi dintr-un singur detaliu, aşa cum imaginea trădează…
Superb poemul …
Pingback: Poeme de dragoste…Poveste parfumata « Lunapatrata – Poezie,ganduri,muzica…
Pingback: parfumul unor poeme « Rokssana's Blog
M-am surprins spunând ”incredibil” după ce am văzut și citit ce ai postat… Este un poem de suflet a cărui prezent și prezență se poate împărtăși unei persoane speciale la timpul, locul potrivit. Este acea regăsire în versuri care nu necesită explicații, este o stare pe care o ( re )trăiești fără să vrei ori de câte ori (re )citești. Nichita Stănescu și ce-ar mai fi de spus?
E inedit incredibilul …
Fireşte e incredibil ineditul …
Mulţumesc mult!
Despre poezia asta am mai spus odata ca mi-l re-descopera, mereu, pe Nichita, drept de-savarsitorul metaforei…
Despre fotografie… as vrea atat de mult sa intalnesc asa ceva mai des pe strada… A fi elegant e o arta, intr-o oarecare masura, dar e si un must be ce tine de bun simt 😉 Si da, e frumos piciorul, e frumoasa doamna 🙂
Chapeau, mon ami!
Si poezia si fotografia sunt sublime. Nichita Stanescu a exprimat asa de rafinat trairile dragostei incat cuvintele sunt de prisos…
Toate cele bune! 😉
Mulţumesc, asemenea!
Oh, as vrea sa pot saruta mereu sufletul! 🙂
Facă-se voia ta, Lună!
Pingback: Pink Floyd – 8 – The dark Side of the Moon « Colţu' cu muzică
Da… şi imaginea ar putea fi un poem. Dacă e ea aleasa.
Fiecare talpă, aşa cred, îşi merită sărutul …
Ales!