“Salonul cu pacienţi România a sorei-şefe Traian Băsescu”

Domnul Cristi Petre, la 2300 de kilometri de România:

Bucureşti, 14 ianuarie 2012. “Zbor deasupra unui cuib de cuci”

România lui Băsescu seamănă uluitor cu salonul asistentei-şefe Wratched din romanul “Zbor deasupra unui cuib de cuci“. Este expresia intoxicării propagandistice continue, prin intermediul unor difuzoare identice celor din roman/film, doar că  în România se numesc Tevereruri, Labeunuri, Evezeuri etc. Din Tevereruri, Labeunuri, Evezeuri, cărtăreşti, naşi, pleşi, mirceamarieni, pore, cristoi etc., etc., coboară peste popor, ca o pâclă, ceaţa propagandistică a prostirii pe faţă a pacienţilor numiţi români.
Salonul cu pacienţi România a sorei-şefe Traian Băsescu ar fi continuat rutina umilirilor pacienţilor, batjocoririi opiniei majoritare şi democraţiei, măsluirilor de adevăr, incriminărilor false exact precum în salonul condus de sora Wratched de care vă tot vorbesc, tocmai pentru că pâcla din capul oamenilor era prea densă iar manipularea abilă.
Însă, după uciderea lui Bibbit (nevroticul Bibbit este jucat, la noi în salon în Românica de dr. Raed Arafat) din cauza cruzimii şi poftei nesătioase de putere absolută a sorei Traian, pacienţii se revoltă, se răscoală şi expun slăbiciunea sistemului : sora Traian Wratched nu este omnipotentă! Poate fi suguşată, sugrumată, chiar ucisă de o mână furioasă! 
Exact asta cred eu, de la 2300 km distanţă, că s-a produs ieri în România : Bălălău a simţit, în propria lui beregată, cum se încleştează mâna unui McMurphy popular, spontan şi neregizat. Şi şi-a umplut chiloţii de sustanţă maro, moment în care a cedat îngrozit şi a retras proiectul de lege de “reformă” a sănătăţii. Mitul atotputerniciei lui Băsescu s-a spulberat. Omul nu (mai) poate livra, întocmai şi la timp. La fel ca şi Rabbi Mordechai, cred ca, de acum, Băsescu va fi mârâit intens în propriul partid, dacă nu sfâşiat, ceea ce îi doresc din inimă, să fie abandonat la fel ca sora Wratched.
Protestele din Piaţa Universităţii au fost înăbuşite ieri, 14.01.2012, cu pulanul şi lacrimogena, prin violenţă, exact cum sora Wratched l-a lobotomizat pe McMurphy. Trebuie deci să găsim în noi puterea, rectitudinea, civismul de a rupe, de a sfărâma în bucăţi dulapul cu robineţi de inox ai sistemului şi să ne croim drumul spre libertate. Să nu aşteptăm personaje mesianice, să nu ne aşteptăm ca această lucrare să fie făcută de vreun Ponta sau Antonescu (de altfel, au fost desincronizaţi şi penibili, mai ales Ponta), transformarea trebuie să vină dinăuntrul nostru. Este schimbarea care trebuie să se producă în noi.

PS : Cu un tupeu halucinant, senatorul PDL Iulian (sub)Urban i-a numit pe protestatarii din Piaţa Universităţii “viermi care îşi merită soarta“. Insulta (art. 205 Cod Penal) săvârşită de un avocat la adresa unor oameni care se fac vinovaţi de alte opinii politice decât domnia sa pe tema legii sănătăţii (deci o reacţie exagerată, cu vădite valenţe penale, venită din partea unui avocat) mă îndreptăţeşte să suspectez că avea interese pecuniare semnificative la operaţiunea de privatizare a ambulanţelor, spitalelor şi policlinicilor, altfel nu se explică derapajul înspre emoţional al discursului domniei sale.
Regret că, din cauza distanţei, nu am putut participa la manifestaţie, dar mă mândresc să fiu “VIERME”. “VIERME” a ajuns, aşadar, un titlu de nobleţe, o distincţie, o medalie, un pedigree, exact ca “GOLAN” pe vremuri nu demult apuse.

Semnează,

UN VIERME

—

Cu semnătura am, însă, o problemă.
Şi am şi scris-o:
“Nu mi-aş însuşi jignirea asta grobiană.
Când eram mici nu mai ţin minte în ce joc strigam entuziasmaţi “Cine spune, ăla este ca măgarul din poveste” …
Aş adapta, tot entuziast: “Cine spune, ăla este ca viermele din poveste” (mai devreme sau mai târziu, va fi valabilă şi “Cine apune, ăla este ca viermele din poveste”) …
Încă am pretenţia că n-am nevoie de aprobarea guvernului pentru a rămâne proprietarul propriei mele coloane vertebrale şi sunt capabil să aloc tot dispreţul de care mă simt capabil, încă, sorei-şefe, cel ce-a făcut şi încă face posibil prezenţa acestor exemplare în spaţiul public …”