„Gutenberg a fost un bou!” nu e vreo diatribă semnată de te miri ce vacă (şi mă refer strict la sensul vocabulei definind animalul domestic din specia bovinelor, femela taurului) frustrată de constatarea invalidităţii funcţionale a împlinirii unei cornute aşteptari înfrigurate ci doar anticipatul “dacă e ceva interesant sau poate oareşce capete-n gura democraţiei nu se poate să nu producă un editorial vitriolat Andreea Pora şi de-abia atunci devine de-a stângul, dreptul interesant” …
Anticipat dar apărut, totuşi, tardiv!
48 de ore pentru a înţelege de neînţelesul din axioma Parchetului General: “identitate parţială de structură”?
Mult, doamnă, mult, domnul Papahagi a fost mai rapid, Luluţa şi mai şi!
Tag Archives: Victor Ponta
Recesivitate şi balcanism
O postare mai mult decât corectă în ceea ce priveşte lălăiala şi proasta comunicare în Guvernul este o instituţie de stat sau de partid?
Nu pot, însă, să nu-mi amintesc că anul trecut, într-un ianuarie nouă, guvernul era, încă, o debara a Palatului Cotroceni şi actualului primar al Clujului tocmai i se pregătea o ieşire din funcţia de prim obedient ministru …
Anomalii politiceşti şi “Noi, Vasile Vodă”
Pentru una din elementarele norme de relaţionare socială, folosirea pluralului de politeţe, în mioritica lume politică înaltă, apoi fuga la Strassbourg, e musai să te întâlneşti noaptea şi mai şi să semnezi oareşce hârtii negociate urmare a unor, vezi bine, crâncene tatonări prin intermediari …
Hai că sunteţi, de-a dreptul şi de-a stângul, caraghioşi !
Pentru persoana întâi plural există (din 16 septembrie 2011) un grandios studiu semnat de Daniel Octavian Bejan …
Nu numai în America sunt oameni politicoşi
Singurul aspect pe care l-am considerat demn de reţinut, ieri, din multiplele avalanşe de informaţii, analize și interpretări:
< Întrebat dacă a primit telefon de la Traian Băsescu duminică, având în vedere rezultatul alegerilor, Ponta a răspuns: “Nu. Dar nici nu era cazul. Doar în America sunt oamenii politicoşi”. >
***
Ar fi fost un gest (după atâţia amar de ani, neobişnuit, admit) de schimonosită normalitate din partea celui ce se pretinde formal neutru şi care a ştiut, cu mult înainte de luna mai 2012, pe cine şi mai ales de ce îl numeşte prim minstru …
Lichelul (fenomenal apel semnat de Doru Bucşu), tot lichel !
Un gând într-un rând şi-un pic # 34
Delatorul (portocalofil) pretinde că e tăblaş (imparţial). Dincolo (mult) de primitivitatea văzută de CTP (absenţa oglinzii!) la alţii, Remus Pricopie e principial !
Marketingul ideologico-sensorial aligician
Parcă-l aud de nominalistul şi verbalistul Aligică repetând din comunităţile lui celeste: “Plagiatul va fi ceea ce acele comunităţi culturalo-artistice şi academice autentice vor declara că este plagiat. Testul ultim este cel al uzului şi al practicii” …
Comunitatea verbaliştilor
Pe Contributors.ro ciclul temeatic “Săriţi, ţărşoara, cap în gură, plagiatul şi endemicul fraudei intelectuale” continuă nestingherit (ce altceva să facă?) dar provocând, cui poate şi depăşeşte înspre, cel puţin, reprezentări, procesul cognitiv al percepţiilor (musai, enorme) stinghereli …
Dragoş Paul Aligică, de lângă foarte înăuntrul comunităţii academice (firească abordarea, după ce face parte şi din comunitatea cultural-artistică) scrie cu largă restrângere (şi apelând, cât vrând, cât pricepând şi un caz tipic, de manual, la o exemplară redundanţă):
< Am urmărit cu o strângere de inimă, alături de comunitatea academică romanească, disputele recente din jurul tezei că “Toate lucrările de doctorat din mediul academic românesc sunt la nivelul celei semnate de Victor Ponta. Adică sunt nişte compilaţii fără valoare care nu corespund nici pe departe standardelor academice internaţionale.>
În “comunitatea” jocurilor atât de serioase ale “comunităţii” copilăriei i-aş fi sugerat să confirme spunând “zău” cu limba scoasă dar nu mai e cazul, “comunitatea” de referinţă fiind, de ceva vreme, îngrijorător de multă, chiar, depăşită.
Să poţi înţelege plânsul unui nominalisto-elitocentrist trebuie să-l cauţi, întru dumirire, pe bunul domn Mircea Platon, cel care, cu alonja-i intelectuală excepţională, a decelat (“Forţa crează dreptul. Şi dreapta”) nespus de larg închisa deschidere aligiciană, citând din “Reconstrucţia dreptei”:
< (…) dreapta va fi ceea ce mişcarea politică de dreapta va declara că este de dreapta. Testul ultim este cel al uzului şi al practicii (…) >
Pot să revin acum la iniţiala strângere de inimă, readaptând: “Toate lucrările de doctorat din mediul academic românesc” vor fi ceea ce mişcarea politică de dreapta va declara că sunt sau nu “nişte compilaţii fără valoare care nu corespund nici pe departe standardelor academice internaţionale”. Testul ultim este cel al uzului şi al practicii” …
De forţă acum nu prea mai este cazul dar verbozitatea rămâne, declarativ sau nu, verbozitate!
Dialog inteligent la umbră de gâtlegău
“De ce protestează domnul Patapievici, că nu vreau să-l schimb ?”, a întrebat Ponta, zâmbind.
Directorul Institutului Cultural Român din Viena a răspuns de asemenea zâmbind:. “Nu ştiu, mă vedeţi pe mine cu papion ?”
Excogitaţie băsescofobă
Victor Ponta: Ne-am înţeles că nu ne-am înteles!
O asemenea remarcă venită din partea preşmierilor Boc sau Mihai liniuţă Răzvan ar fi fost şi va rămâne de domeniul absurdului, vorba ultimului, “plin de miez” …
Un gând într-un rând şi-un pic # 18
În ciuda eforturilor propagandei portocalosferei am un bun confort mental ştiindu-l viceprim-ministru pe Florin Georgescu şi nu pe predecesorul …
Vultureşti 