Ridicarea de la masă, democratura şi amneziile voite

Într-o temperat nevrotică şi excesiv  nevolnică mirare duplicitară domnul Tismăneanu se întreabă cum a fost posibilă “deteriorarea consternantă a climatului democratic din România” (ceea ce e mai mult decât corect) după care o ia pe ogoarele ideologice ale domniei sale întru a se răfui (constant elitist şi paramnezic) cu Observatorul Cultural, sfârşind a decreta, ritos, că numiţii Cătalin Avramescu, Mircea Mihăieş, Traian Ungureanu şi Mihail Neamţu posedă o gândire heterodoxă şi neînregimentată politic.
Dar începutul, cel cu “deteriorarea consternantă a climatului democratic” e prea bine identificat pentru a lăsa loc inutilelor mele vituperări …
Nu trebuie dat decât un an înapoi şi găsită, cu (prea) multă uşurinţă, undeva în zona aceasta, 12-14 iulie 2011, o posibilă explicaţie …
Atunci, la primele ore, procurorii D.N.A. efectuau o percheziţie la una din locuinţele ministrului Laszlo Borbely, iar la o zi distanţă, deputatul Lakatos Petru acuza indirect Cotroceniul că a deschis sezonul “de pescuit şi vânătoare” la liderii UDMR, concluzionând sec că toată această situaţie, în momentul în care UDMR se opune unor iniţiative prezidenţiale, asumate de principalul partid de guvernământ, nu poate avea ca scop decât “ridicarea de la masă” a UDMR.:

< Eu spun că acesta este scenariul. Faptul că lucrurile se petrec aşa nu este o coincidenţă, ci o consecinţă. Nu am dovezi că s-ar fi dat dispoziţie de la Cotroceni, dar cunosc expresia ‘democratură’, pe care nu eu am inventat-o, când o dictatură este împachetată într-un ambalaj democratic şi instituţii democratice folosite în scopul de a acapara puterea totală. (…) Nu aştept ca Borbely să îşi dovedească nevinovăţia. Nu cad în această capcană utilizată de Macovei şi alţii: îi dăm posibilitatea să-şi dovedească nevinovăţia. Nu, domnilor. DNA trebuie să dovedească că acuzaţiile sunt temeinice şi justiţia se va pronunţa. Eu vorbesc de principii. >

“Climatul democratic”  era, de pe atunci, praf şi pulbere, conta doar majoritatea unei coaliţii interşantajabile ce se prezenta, gălăgios şi inept, drept stat de drept,  aberaţia numărării voturilor comisă de  AnaStase şi  severul Cotoi Voinescu nu primiseră încă previzibilul N.U.P., regionalizarea verboasă făcea ravagii, grafice cel puţin iar ameninţările (urbane la limită) cu “ridicarea de la masă” însoţite, fireşte, de principiile cele mai  princip(i)ale erau eludate cu abjectă celeritate şi de Vladimir Tismăneanu, de nemişcat se părea, de la o altă masă, cea primită cu dedicaţie, a  IICCMER …

.

Advertisement

Mitocraţia preelectorală

Ştirile de pe portalul Machiavelli.ro citite altfel: Adrian Năstase compară (PDL cu “o vulpe moartă de care fug puricii”) (mâine, probabil, vom citi despre un protest al puricilor, neachiesat, totuşi, de organizaţia de tineret a vulpilor moarte), Gheorghe Ştefan susţine, pardon, susţâni (că parlamentarii USL îşi donează indemnizaţiile în scop electoral) (ceea ce e proba irefutabilă a anvizajării unui pinalti sutî la sutî),  europarlamentarul Iuliu Winkler are expectanţe (ca pe protocolul Coaliţiei să fie şi semnătura premierului) (şi tupeul pe măsura organizaţiei culturale pe care o reprezintă), Sever Voinescu consideră (că mecanismul de declanşare a alegerilor anticipate este unul anacronic) (cel puţin, apud Berceanu, aşa se vede de sub fustele Robertei), PNL susţine (că deputatul Cristian Adomniţei este liberalul care ar câştiga şefia Consiliului Judeţean Iaşi) (ce să facă şi ei?), Filiala PDL Hunedoara a stabilit (mai mulţi candidaţi în alegerile locale) (nu că ar avea de unde dar dă impresia unei emulaţii focusate), Organizaţia judeţeană PDL Olt se opune (unei alianţe cu UNPR) (aştept reacţia fripturiştilor locali ai celor asupra cărora se exercită opunerea), Sebastian Lăzăroiu crede (că Mişcarea Populară ar putea câştiga, la parlamentare, circa 30%) (credincios şi el, sireacul) , deputatul Robert Negoiţă şi-a donat (indemnizaţia de parlamentar pe un an) (vaaai!), Radu Mazăre va candida (pentru un nou mandat de primar la Constanţa) (ce este surprinzător în ştiruca asta?), Traian Ungureanu vede (în greva parlamentară a USL “un gest de dispreţ la adresa românilor”) (pe ăsta nu-l cred nici să mă picure careva cu ceară portocalie) , Sebastian Lăzăroiu susţine (că alegerile pentru Capitală vor fi câştigate de un independent, dar nu Sorin Oprescu) (s-a dezlănţuit, plenar, micuţul), din nou, Gheorghe Ştefan se declară, iar pardon, declarî ( adeptul Mişcării Populare şi pentru alegerile locale) (aiasta-i un fiel de păliturî liberî), europarlamentarul Rovana Plumb face apel (pentru eliminarea condiţionalităţilor acordării indemnizaţiei pentru copil de plata impozitelor) (doamna mi se pare din ce în ce mai asemănătoare cu Sulfina, a se citi Sulfaina), Dr. Imre Benedek este propunerea (Coaliţiei Civice Maghiare pentru Primăria Târgu Mureş) (nu prea place, cred, la el Hunor), din nou europarlamentarul Traian Ungureanu şi-ar dori (ca proiectul privind reformularea forţelor de dreapta ar trebui să-l includă şi pe premier) (a uitat să completeze: şi serviciile aferente dar aşa-i TRU mai timiduţ de felul lui), deputatul Horea Uioreanu consideră (că “Puterea doar mimează dialogul”) (uitând să amintească, totuşi, că nici Opoziţia nu excelează la acest capitol) , Kelemen Hunor declară la el (Ne putem permite patru ani de Opoziţie) (din ciclul doleanţe sub pragul electoral), Ecaterina Andronescu ar putea fi (candidatul PSD pentru Primăria sectorului 6) (Doamnă, rămâneţi la catedră, rogu-vă!), din nou, Sever Voinescu crede (că PDL trebuie să rămână până la capăt credincios orientării de centru-dreapta) (până la unu, altfel scris, la unu şi zece vine şeeeful statului), deputatul Bogdan Ciucă vrea (transport public gratuit pentru şomeri) (începi a înţelege noţiunile introductive despre conceptul de populism),  Mihai Voicu susţine (“Sondajul IRES nu e relevant, compania a avut eroare de 20% la exit-poll-ul din Republica Moldova”) (se vor mai perfecţionat şi băieţii ăştia, nu fiţi negativişti) …

Adaptând zicerea (de-i considerată declaraţia zilei) fostului sinistru ministru Baconschi “Arhitectura Mişcării Populare va fi definită după alegerile locale” ia hai să-mi culeg un feed-back din rândurile de mai sus: compară, susţine (susţâni), are expectanţe, consideră, a stabilit, se opune, crede, şi-a donat, se declară (declarî), vede, susţine, face apel, este propunerea, şi-ar dori, consideră, declară (la el), ar putea fi, crede, vrea, susţine.

E clar de tot: arhitectura spaţiului public este definită de susţinere (ceea ce nu e rău, a susţine este antonimul la a respinge, a nega) dar puseul de pozitivitate sfârşeşte la perspectiva că puţini ar rezista cu te miri ce tentative de răspuns la întrebarea lui Ilie Moromete:”Pe ce te bazezi?”

Update: aflu, siderat şi nu prea foarte, că până şi Barack Obama afirmă (că mai are de petrecut cinci ani la Casa Albă) (alunecând, graţios, peste amănuntul că pentru asta ar trebui şi reales).
Distinsul domn (“dezgubinat”, pe plaiurile frunzoase şi miortice, de calificativul băsescian “licurici”) măcar are scuza că nu cunoaşte opera lui Marin Preda şi pe Potomac de consecinţă, de Ilie Moromete …

Apel către lichelele apelului pentru respectarea statului de drept şi a democraţiei

Beranger cu o formidabilă postare Aştept un val de indignare şi autoimolare colectivă

Distrugerea structurilor administrative ale ţării prin regionalizare şi desfiinţarea judeţelor tradiţionale, insulta adusă lui Mihai I concomitent cu disculparea lui Antonescu, astea nu-s decât ultimele două picături în hârdăul cu diaree puturoasă pe care Băsescu ni-l plimbă pe la nas de peste şase ani de zile. Aştept nu o indignare tardivă şi molatecă, aştept mai mult de la neamul ăsta emasculat (…) Aştept aşadar ca 6.059.315 de cetăţeni să se revolte, să iasă în stradă şi să ceară suspendarea preşedintelui. Aştept ca 5.277.068 de cetăţeni să iasă în pieţe, să-şi pună cenuşă în cap şi să-şi ceară scuze în mod public pentru că au votat ca ţara asta să fie distrusă. După care, cu coctailuri Molotov şi cu pietre din caldarâm, să ia cu asalt Palatul Cotroceni şi să-l lapideze pe trădător. Mai aştept ca cei peste 100 de