Dincolo de cuvinte

“Într-o zi, ducele Huan stă şi citeşte în salon, iar în timpul ăsta rotarul
Pian ciopleşte o roată în faţa scărilor. Pian îşi pune jos dalta şi ciocanul,
urcă treptele şi-l întreabă pe duce :
 – Pot să vă întreb ce citiţi acolo ?
Răspunsul ducelui :
– Vorbe ale înţelepţilor.
– Înţelepţii ăştia sunt în viaţă ?
– Nu, au murit de mult.
– În cazul ăsta, conchide rotarul, ce citeşte domnia voastră nu e decât
ce-au aruncat la gunoi cei vechi !
Ducele începe să strige :
 – Cum îndrăzneşti tu, un rotar, să spui aşa ceva despre ce citesc eu ? Dacă ştii să-mi răspunzi cum trebuie , te iert ; dacă nu, vei muri !”.
Atunci rotarul Pian zice :
 – Servitorul vostru vede lucrurile pornind de la umila lui experienţă. Când ciopleşti o roată , dacă loveşti prea încet, dalta nu muşcă din lemn ; dacă loveşti prea tare, dalta alunecă pe lemn. Nu trebuie să loveşti nici prea tare , nici prea încet : în mână am lovitura, iar in minte reacţia. E aici ceva ce nu poate fi spus prin cuvinte . N-am putut să-I învăţ asta pe fiul meu, şi nici el n-a putut să înveţe de la mine, aşa că la şaptezeci de ani ai mei tot mai cioplesc roţi. Murind, cei vechi au luat cu ei tot ce n-au putut transmite , aşa că, ce citeşte domnia voastră acolo nu e decât gunoiul rămas de la cei vechi.”

Anne Cheng, Istoria gândirii chineze

Advertisement

“Bucură-te, învechitule în fapte rele!”

< De-ai simţi cât este de frumoasă lauda gubernatorilor celor buni şi de-ai cunoaşte iarăşi cât de înjositoare este a celor răi, poate că fără îndoială ai protimisi să-ţi iei mai strălucitoare urmări. Însă pentru că însătoşirea iubirii de avere ţi-a ponegrit moralitatea și cu greu este a ţi se spăla rugina lăcomiei, primeşte fără drept de imputare unele ca aceste:
Bucură-te, învechitule în fapte rele! Bucură-te în răpire fără mustrare, întinatule! Bucură-te, pizmuitorul acelor ce caută adevărul! Bucură-te, cela ce te măguleşti cu falsele bune-cuvântări a linguşitorilor!
Bucură-te, cela ce te legeni în leagănul celor de o sistemă cu tine! Bucură-te, că nu suferi în cuprinsul stăpânirii tale pe acei iubitori de dreptate!
Bucură-te, izgonitorule a celor ce-ţi descriu vredniciile fără minciună! Bucură-te, cela ce îmbraci magarii în porfiră, iară pe oameni în harare! Bucură-te, cela ce legi la gâtul porcilor cinstiri şi la al drepţilor lanţuri de fier! Bucură-te, cela ce întruneşti în caracterul tău obiceiurile cele mai mârşave de la nord şi miazăzi! Bucură-te, mare făcătorule de rele! >

Mihail Kogălniceanu, Noul acatist al marelui voievod Mihail Grigoriu, Icosul 4

Pigmentaţia centrifugă

“Tabelă rezumativă: ruginii – 3 miei; stropit cu negru – 3 miei; stropit cu ruginiu – 1 miel; mască neagră – 1 miel. Total – 8 miei. Concluzie: Din berbeci bucălăi cu oi ruginii au ieşit produşi ruginii şi produşi stropiţi. Masca şi stropiturile sunt negre sau ruginii. Deci: ruginiul este recesiv faţă de negru. Berbecul bucălău Nr. 1 dela d-l I. Nitescu şi E. 8 dela d-l I. Cămărăşescu sunt eterozigoţi (conţin factori pentru ruginiu).”

(G. Brătescu, Cercetări asupra pigmentaţiei centrifuge la ţigăile albe. Teza pentru obţinerea titlului de doctor în medicina veterinară, prezentată şi susţinută în ziua de 30 Iunie 1932, Institutul de Arte Grafice Bucovina, I. E. Toroutiu)

“Au încă hie cine să hie” …

Răvașul, 1 iunie 1907

Presa și simțul responsabilității la 1907 …

< Din minutul ce au ajuns în lume, scriitorul e responzabil pentru ele şi pentru urmările lor, e responsabil conştiinţei sale, că a făcut bine sau rău, şi mulţimei, pe care a prostit-o sau luminat-o.
Aşa ar trebui să fie, şi aşa era odată…
Azi? Cineva întemeiază un ziar mare, apare în toată ziua, e modern. întemeietorul, sau să-I zicem directorul, are lipsă de redactori. Delà aceştia se cer următoarele însuşiri.
1. Să nu ştie nimic, pentru că atunci cred că ştiu mai mult.
2. Să fie insolenţi, pentru că azi insolent = curagios.
3. In urma »trecutului« lor să nu aibă simţul responsabilităţii, o condiţie fără de care, celea de mai înainte n’ar însemna nimic.
Se mai cere să fie ras pe cap sau cu părul vâlvoiu, cu’mustaţele şi barba încâlcite sau neavând nici una, nici alta. Altcum nu s’ar putea face deosebire între Dumealor şi ceialalţi muritori.
Pentru ce sunt toate acestea de lipsă? Iată pentru ce: neştiind nimic şi crezând, că ştie tot îl poţi pune să facă azi sociologie, mâne literatură, poimâne politică şi ce-ţi place. Cum? D-l redactor pune cuvânt lângă cuvânt, le potriveşte aşa ca să sune frumos. La asta-să pricepe, are gust. Ştiţi, »betia de cuvinte« a lui Maiorescu.
Astfel Dumealui luminează şi învaţă publicul. (…) >

Informatorii opiniei publice, Răvașul, 1 iunie 1907, pagina 369

“N’ar fi rău să nu fie bun”

“Trimite-mi 2 cutii tutun a II-a sau I-a calitate. Am uitat ibricul. Trimite-mi cu şeful ordinar curele, zarzavate, ibricul café. Dinu a cerut 4 tablete ciocolată, ai trimis 2. Mai trimite asemenea şi o cutie lapte şi spune cât ai cheltuit pentru ele, ce ai făcut cu banii care au rămas. Pentru mine un ibric mai mare pentru ceai, 2 cozonaci. Şeful ordinar Căpăţână care aduce asta epistola trebue sa ia orice vei da. Trimite-mi o pereche şoşoni căci umblu cu picioarele goale, neputând suferi cismele. Trimite cerneală şi condeie de scris de cerneală, 3 funzi lumânari (şi preţul lor), un felinar. Pentru mine lapte concentrat căci venind aci n’am mai găsit. Ce aveam s’a mâncat. De poţi găsi trimite şi ciocolată concentrată cu lapte. Scrie-mi tot ce ai trimis şi preţul lor. Mircea zice că mi-a trimis o cutie de ţigări. N’am primit decât 1. Căpitanul zice că vinul ce era în sticlele mari era pe jumătate. De ai putea, trimite ceva rachiu ordinar spre a da la soldaţi. N’ar fi rău să nu fie bun, căci în cazul acela îl bem noi.”

(Documente privind istoria României. Războiul pentru Independenţă , vol. VI
[1 septembrie 1877 – 15 octombrie 1877], Editura Academiei Republicii Populare Române, 1953)