Fragrant flagrant

De pe Google venită pe bloguleţu-mi:
“Cum se scrie corect flagrant sau fragrant” …
Extrapolând o colosală întrebare a lui Adrian Teacă, la un caz asemănător, am gândit, recitind, “cum se scrie corect flagrant (Eba, tu eşti?)sau fragrant (Branconiere, problems?)” dar mi-a trecut repede …
Referinţa căutătoare are logică …
Multă vreme am postat imagini sub titlul de “Flagrant delict de …”, am explicat de ce aici!
Reiau doar finalul postării dintr-un februarie opt:
“Într-un s(t)at din ce în ce mai de drept (şi în 1936 şi acum) spusa concitadinului Anton Holban, deşi având o referinţă specială, a ajuns să-mi dea fiori şi mi se pare firesc să-l las, în carte, la “hodina” dinspre sunt lacrimae rerum” …

“Nevoia de nulități controlabile”

Pentru devotamentul şi ardoarea cu care slujeşte principiile statului de drept şi ale luptei împotriva corupţiei de toate felurile din societatea românească doar titlul de publicist al anului din partea Grupului pentru Dialog Social de toate felurile???
Să vă fie jenă-n parabole!

O, temPora, o mores!

Google și statul de drept

Recitesc: Băsescu – Exprim poziţia oficială a României – raportul MCV e corect, bazat pe fapte şi acţiuni
O asemenea declarație străpunsă de fior adaptațional și constituțional ar trebui, gândeam, bietul de mine, să zguduie satul mondial cu Google în prim plan, scârțâind din toate încheieturile pentru a sublinia istoricele zise ale lui alde Parmezan …
Când colo, zici că e pe undeva, pitită, diva Andreea Marin:
1

3

Întreb și eu: ora oficială a României cine o exprimă ?

Despre statul de drept, izmene și greci …

Remarcabil, Vintilă Mihăilescu, Dilema Veche:

< – Să trăiţi domnu’ colonel. Avem un caz la casa de taxe şi impozite. Un domn şi-a dat jos pantalonii şi…
– A scos-o? răsună din staţie vocea puternică a colonelului.
Poliţistul se mai uită o dată lung la bătrîn, care stă demn în izmene în faţa ghişeului. Mulţimea s-a adunat în jurul său şi vociferează.
– Să trăiţi, n-a scos-o.
– Ş-atunci ce vrei de la mine? se răsteşte colonelul la plutonier. După care, se răzgîndeşte: Bagă-l dracului pe nebun la dubă!
– Păi, nu pot să-l bag dacă n-a scos-o… se justifică plutonierul.>

Libertatea de expresie între măsură şi dresură (l)imitativă

Mă gândesc în ce măsură libertatea de expresie nu poate fi limitată, atunci când se ajunge la subminarea independenţei justiţiei şi, în ultimă instanţă, a statului de drept, Iulia Motoc, de profesie judecător constituţional “foarte profund” …

“Români care sa-u săturat de hoţi” …

Şi dă-i şi luptă, zi de vară până-n seară, neicuşorule, de pe ultimele metereze ale statului de drept. În sinteză, dacă da, nu (în caz de abateri disciplinare), dacă nu, da (excludere din magistratură)!
Comentariul, singurul, e fabulos:

Melodrama continuă prin publicarea de către România Liberă, ziar cu o cunoscută autonomie turturiciană, a unor convorbiri telefonice …
Naţiunea (fireşte, românii corecţi, cinstiţi, românii, vorba Liiceanului, sătuliţi) e, scrie-s-ar, cu ochii speranţei (reciproca, speranţa ochilor e, momentan, în aşteptare) pe ce se poate din ce i se dă voie să poată …

Update: pe Twitter, colonelul Turcescu, subţirel în umor, grobian în umori …