Via UberFacts
Kissing someone is more sanitary than shaking hands with them.
***
Fireşte că este sau urmează să fie “demonstrat ştiinţific” …
Şi doar, ca studiu de caz, îmi pot imaginea o întîlnire, obligatoriu în condiţii civilizate, ca între foşti colegi de portocalosferă, după atât de mediatizatul Auzi, băi, lichea! între Mihai Stănişoară şi Sebastian Lăzăroiu …
Ştirile de pe portalul Machiavelli.ro citite altfel: Adrian Năstase compară (PDL cu “o vulpe moartă de care fug puricii”) (mâine, probabil, vom citi despre un protest al puricilor, neachiesat, totuşi, de organizaţia de tineret a vulpilor moarte), Gheorghe Ştefan susţine, pardon, susţâni (că parlamentarii USL îşi donează indemnizaţiile în scop electoral) (ceea ce e proba irefutabilă a anvizajării unui pinalti sutî la sutî), europarlamentarul Iuliu Winkler are expectanţe (ca pe protocolul Coaliţiei să fie şi semnătura premierului) (şi tupeul pe măsura organizaţiei culturale pe care o reprezintă), Sever Voinescu consideră (că mecanismul de declanşare a alegerilor anticipate este unul anacronic) (cel puţin, apud Berceanu, aşa se vede de sub fustele Robertei), PNL susţine (că deputatul Cristian Adomniţei este liberalul care ar câştiga şefia Consiliului Judeţean Iaşi) (ce să facă şi ei?), Filiala PDL Hunedoara a stabilit (mai mulţi candidaţi în alegerile locale) (nu că ar avea de unde dar dă impresia unei emulaţii focusate), Organizaţia judeţeană PDL Olt se opune (unei alianţe cu UNPR) (aştept reacţia fripturiştilor locali ai celor asupra cărora se exercită opunerea), Sebastian Lăzăroiu crede (că Mişcarea Populară ar putea câştiga, la parlamentare, circa 30%) (credincios şi el, sireacul) , deputatul Robert Negoiţă şi-a donat (indemnizaţia de parlamentar pe un an) (vaaai!), Radu Mazăre va candida (pentru un nou mandat de primar la Constanţa) (ce este surprinzător în ştiruca asta?), Traian Ungureanu vede (în greva parlamentară a USL “un gest de dispreţ la adresa românilor”) (pe ăsta nu-l cred nici să mă picure careva cu ceară portocalie) , Sebastian Lăzăroiu susţine (că alegerile pentru Capitală vor fi câştigate de un independent, dar nu Sorin Oprescu) (s-a dezlănţuit, plenar, micuţul), din nou, Gheorghe Ştefan se declară, iar pardon, declarî ( adeptul Mişcării Populare şi pentru alegerile locale) (aiasta-i un fiel de păliturî liberî), europarlamentarul Rovana Plumb face apel (pentru eliminarea condiţionalităţilor acordării indemnizaţiei pentru copil de plata impozitelor) (doamna mi se pare din ce în ce mai asemănătoare cu Sulfina, a se citi Sulfaina), Dr. Imre Benedek este propunerea (Coaliţiei Civice Maghiare pentru Primăria Târgu Mureş) (nu prea place, cred, la el Hunor), din nou europarlamentarul Traian Ungureanu şi-ar dori (ca proiectul privind reformularea forţelor de dreapta ar trebui să-l includă şi pe premier) (a uitat să completeze: şi serviciile aferente dar aşa-i TRU mai timiduţ de felul lui), deputatul Horea Uioreanu consideră (că “Puterea doar mimează dialogul”) (uitând să amintească, totuşi, că nici Opoziţia nu excelează la acest capitol) , Kelemen Hunor declară la el (Ne putem permite patru ani de Opoziţie) (din ciclul doleanţe sub pragul electoral), Ecaterina Andronescu ar putea fi (candidatul PSD pentru Primăria sectorului 6) (Doamnă, rămâneţi la catedră, rogu-vă!), din nou, Sever Voinescu crede (că PDL trebuie să rămână până la capăt credincios orientării de centru-dreapta) (până la unu, altfel scris, la unu şi zece vine şeeeful statului), deputatul Bogdan Ciucă vrea (transport public gratuit pentru şomeri) (începi a înţelege noţiunile introductive despre conceptul de populism), Mihai Voicu susţine (“Sondajul IRES nu e relevant, compania a avut eroare de 20% la exit-poll-ul din Republica Moldova”) (se vor mai perfecţionat şi băieţii ăştia, nu fiţi negativişti) …
Adaptând zicerea (de-i considerată declaraţia zilei) fostului sinistru ministru Baconschi “Arhitectura Mişcării Populare va fi definită după alegerile locale” ia hai să-mi culeg un feed-back din rândurile de mai sus: compară, susţine (susţâni), are expectanţe, consideră, a stabilit, se opune, crede, şi-a donat, se declară (declarî), vede, susţine, face apel, este propunerea, şi-ar dori, consideră, declară (la el), ar putea fi, crede, vrea, susţine.
E clar de tot: arhitectura spaţiului public este definită de susţinere (ceea ce nu e rău, a susţine este antonimul la a respinge, a nega) dar puseul de pozitivitate sfârşeşte la perspectiva că puţini ar rezista cu te miri ce tentative de răspuns la întrebarea lui Ilie Moromete:”Pe ce te bazezi?”
Update: aflu, siderat şi nu prea foarte, că până şi Barack Obama afirmă (că mai are de petrecut cinci ani la Casa Albă) (alunecând, graţios, peste amănuntul că pentru asta ar trebui şi reales).
Distinsul domn (“dezgubinat”, pe plaiurile frunzoase şi miortice, de calificativul băsescian “licurici”) măcar are scuza că nu cunoaşte opera lui Marin Preda şi pe Potomac de consecinţă, de Ilie Moromete …
Hotnews anunţă (abţinându-se a se bucura excesiv) că Mişcarea Populară debutează pe internet. Asociaţia Blogary şi Teodor Baconschi lansează paltforme online care promoveaza principiile de centru dreapta.
Şi, fireşte, îl citează pe Dragă Hillary :”Am deschis acest blog pentru ca vocea mea să ajungă la cât mai mulţi dintre dvs. – oameni preocupaţi ca şi mine de soarta acestei ţări sau pur si şimplu interesaţi de gândurile şi viziunea celorlalţi. Astăzi, vocea multora dintre noi rămâne suspendată undeva în eterul siturilor şi blogurilor. Dar forţa cuvântului este imensă. Împreună, avem un glas puternic, desluşit. Împreună, reprezentăm suflul unei ample mişcări populare de reînnoire a politicului” …
Cei de la Blogary bat graţios câmpurile susţinând “… asociaţia nu e Albă ca Zăpada. E lupul care o papă pe Scufiţa Roşie”
Ar fi un prilej de amuzament dar nu este deloc. Bazele operaţionale ale nenorocirilor de anul viitor sunt deja structurate, forţate să devină credibile şi funcţionale, acum, la vedere.
Nume ca Ioana Băsescu, Teodor Baconscki, Mirel Axinte, Sebastian Lazaroiu, Mihail Neamţu, Bogdan Ciuhu, Răzvan Cucui, Florin Cojocaru, Adrian Miron, Valeriu Stoica, Mona Muscă, Dragoş Paul Aligică, Theodor Paleologu, Sorina Placintă, Gabriel Oprea, Cristian Diaconescu, Marian Sarbu, Laszlo Tokes, Dan Diaconescu, Lavinia Şandru, toate funcţionând sub îndemnul minilicuriciului “Surpriză. Albă ca Zăpada sunteţi chiar voi. PDL şi generaţia tânară” vor deveni din ce în ce mai prezente, mai stânjenitoare, mai agresive şi mai active …
Cum altfel decât pentru ” soarta acestei ţări” …
M-a prins, subit, dubitativul în braţe: ăştia sunt duioşi sau dubioşi?
Un articol semnat de Vlad Macovei, redactorul şef al oficiosului, Pregătiți-vă să-l votați pe Lăzăroiu!, scris inteligent, de pe declarate poziţii de dreapta (cu elementara condiţie ca la recitire să începi de jos în sus: “Mie personal îmi place planul “Lăzăroiu”. În primul rând pentru că poate relansa o dezbatere doctrinară şi aceasta nu va fi teoretică, ci una extrem de aplicată, din care dreapta poate ieşi câştigătoare. Europa se îndreaptă spre o realitate economică în care doar dreapta poate construi ceva pe termen mediu. În al doilea rând, pentru că distinşii membri ai USL care îmi vor citi umilul exerciţiu de realism politic, nu vor dori să înţeleagă nimic“) şi relevând, nepărtinitor dar articulat, un adevăr cumplit: “Sebastian Lăzăroiu este de departe cel mai bun comunicator al măsurilor de dreapta din actualul Guvern”.
Las la o parte că guvernul e un simulacru, o pospăială sinistră, în fond o formă de a o avea la comenzi, mascat, pe suprema blondă, acoperind, în fundal, pe excesiv jucăuşul nostru preşedinte iar măsurile de dreapta sunt mai mult decât îndoielnice, ideea centrală rămâne că portocalosfera beneficiază, asta nu poate fi negat, de comunicatori de mare forţă. Într-un comentariu la postarea lui Rabbi, “A, da”, mă păcăleam de unul singur, cu-n copilăresc, deşi logic: “Rabbi, tare mi-e teamă că astea sunt doar repetiţii parţiale şi reglaje de tir pentru anul viitor ” dublat, înduioşător de naiv, de “Anul viitor vor fi nevoiţi să păstreze, cât de cât, aparenţele dar nu-mi fac iluzii multe. Contingentul de zevzeci, aş completa amnezici, asta da, e o problemă, cred, aproape insurmontabilă!”.
Revin la Vlad Macovei.
Nu am cum să nu apreciez:
<Ce îl face pe Lăzăroiu să pară atât de puternic? În primul rând este vorba de contaminarea pozitivă cu imaginea lui Traian Băsescu. Fostul sfătuitor apropiat al preşedintelui, cu aerul său semi-misterios care dă impresia că ştie multe, produce în rândul adversarilor politici o reacţie similară cu cea pe care o produce Băsescu: îl poţi înjura fără grijă, dar îl poţi subestima doar dacă îţi asumi nişte riscuri uriaşe (…).
A doua cauză este că Lăzăroiu este un om care chiar crede în valorile dreptei, ceea ce îl face, aşa cum spuneam şi mai sus, un comunicator redutabil. Greşeala de a pune pe el exact aceleaşi tunuri pe care televiziunile de ştiri le pun pe PDL-iştii care recită papagaliceşte din relizările Guvernului, iese deja la suprafaţă. Lăzăroiu poate fi înghesuit mediatic, fără doar şi poate, dar fără rafinament şi inteligenţă este greu, foarte greu.
Acest impact mediatic pe care Sebastian Lăzăroiu îl are şi îl rafinează pe ce zi ce trece îl face de două ori mai periculos pentru Opoziţie. În al treilea rând, şi asta îl face de trei ori mai periculos, Lăzăroiu este puternic politic pentru că a coborât în iarbă. Nu s-a temut să alerge cu mingea la picior. A dat tribuna pe terenul de joc.
Nu sunt şanse, cât de cât raţionale, să înţelegi ce (politicoasa dar nemeritata prezumţie de onestitate) vor să spună din ceea ce ori nu vor să spună ori (vorba lui Adrian Rizea) află ce gândesc când aud ceea ce vorbesc …
Am încercat, însă, a citi de-a-ndoaselea. Şi cred că doar aşa se poate, însă nu e o regulă general valabilă, a înţelege câte ceva:
Deci votul politic reprezintă supărarea, nemulţumirea oamenilor care trebuie să se îndrepte împotriva cuiva. Din păcate, împotriva noastră. Din fericire, Opoziţia nu este o alternativă, nu a reuşit să facă nimic, nici economic nu a avut mesaj. (o doamnă care nu şi-a propus să ajungă savantă)
“Deci” din păcate este, în portocaleză, sinonim cu din fericire.
Supărat că România anului 2011 este un pic mai sănătoasă decât România anului 2010, cei doi lideri socialişti bolborosesc dramatic nonsensuri şi, când se liniştesc, se întâmplă să spună şi adevăruri. Cu o candoare de care nu-l credeam în stare, domnul Ponta tocmai a spus public că nu înţelege nimic din discursul public al preşedintelui României şi că domnia sa nu are acces la niciun fel de date privind situaţia economică a României (descoperitorul băsescianismului pur)
Sensurile rostite un pic mai răspicat sunt apanajul exclusiv al portocalosferei iar verbalizarea sacrosanctă a cheilor hermeneutice sunt repartizate, conform expectaţiilor, celor mai sever(i) colaboraţionişti …
Nu cred că este normal să ne jucăm cu astfel de declaraţii! (…) Situaţia economică internaţională este în evoluţie, România este de-abia ieşită dintr-o criză destul de complicată. (tăcutul de serviciu şi preşedinte de onoare al celor fără onoare)
Anormalitatea unui fel de partid debara este şi ea în (r)evoluţie “destul de complicată” …
Strategia fiscal-bugetară a guvernului este cel mai înţelept mod de a privi viitorul (Albă ca Zăpada)
Viitorul, din fericire, incert, din păcate, nu are nimic împotrivă atâta vreme cât menirea lui este să excludă prezentul …
O recapitulare interesantă aparţinând domnului Dan Tapalagă, pe Hotnews, într-o analiză lucidă, pertinentă şi percutantă, Vara cu pelicani, demonstrându-mi c-am greşit grăbindu-mă, mai demult, în a-l categorisi ca aparţinând, ireversibil, portocalosferei.
Să recapitulăm: Albă ca Zapada, Partidul lui Dan Diaconescu, USL se va rupe inevitabil din cauza certurilor din teritoriu, Băsescu a bătut palma cu Patriciu, liberalii îi vor lua gâtul lui Antonescu dupa ce USL crapă la toamnă, Ponta a fost ajutat de PDL să preia şefia PSD, îl manipulează Băsescu, USL scade în sondaje, Ponta i-a luat faşa lui Antonescu, pâlcuri de primari de la PNL si PSD se înscriu săptamânal în UNPR (de ce să pleci dintr-o alcătuire cu şanse mari să câştige în 2012?). Băsescu îl intreaba pe Antonescu cât mai stau liberalii în opoziţie, Lăzaroiu sugerează o super-majoritate parlamentară cu PSD la toamnă, etc, etc. Puteţi găsi lejer şi alte exemple de petarde şi fumigene menite să ascundăo perspectivă cam dură: cu sub 20% in sondaje, PDL-ului îi va fi extrem de dificil sa învingă în 2012 un USL cotat cu peste 50%, când au rămas câteva luni până la prima confruntare, alegerile locale.
Vultureşti 