Mitomanie, calibru 22

Domnul Ioan Stanomir, constituţionalist, aflat în accelerată stare propagandistică şi dăunând, grav, tendinţelor metafizicii de dreapta: 
“Poate că pus în faţa izolării pe care o generează conduita sa publică, domnul Andrei Marga va realiza că supravieţuirea domniei sale în poziţia pe care o deţine vine cu un preţ însemnat, pe care mulţi nu îl pot ignora: distrugerea credibilităţii Institutului Cultural Român şi reducerea sa la rolul de oficină de propagandă.”

Oficină de propagandă (cu patetico-deşănţate aspecte deniale, abia atunci denaturând “misiunea originară” a I.C.R., bat-o focul de memorie selectivă) a fost (mai ales – şi e puţin scris) înainte de Andrei Marga …

Obama şi visul de aur al socialiştilor

Economistul circumstanţial şi propagandistul carenţial Ştefan Vlaston într-o tentativă de analiză cu accente apocaliptice şi supoziţii narcotice: Guvernul Ponta împinge România spre dezastru …

***
Aş fi tentat să scriu că e un caz tipic de hemiplegie ideologică portocalofilă dar e mai mult de atât!
De urmărit ce au de spus, în ordine, statul de drept şi interesul naţional …

“Eşece” între contradictoriu şi contraindicat …

O distinsă contemporană, Mădălina Şchiopu, din prea înalta funcţie de Personal Assistant at CA Bookkeeping Services London publică o analiză mofturoasă în mofturoasa publicaţie, Revista 22,  Guvernul Ponta: 5 luni de eşecuri şi contradicţii …

Departe de mine (şi minte) intenţia de polemică dar apodicticul titlu al unui inventar însăilat, din zburdălnicie gnoseologică şi sărit languros de pârleazuri transcendente, pe colţul mesei, vine, de-a dreapta insolent, după anii de incredibile realizări şi neîntrerupte “succesuri” ale “lanţului de cabinete Boc” (formularea aparţine domnului Dorin Tudoran) şi (calendarul accidentelor, cum denumea Mihail Sebastian istoria, a consemnat, indiscutabil) ale evanescentului Mihai liniuţă Răzvan …

Libertatea de expresie între măsură şi dresură (l)imitativă

Mă gândesc în ce măsură libertatea de expresie nu poate fi limitată, atunci când se ajunge la subminarea independenţei justiţiei şi, în ultimă instanţă, a statului de drept, Iulia Motoc, de profesie judecător constituţional “foarte profund” …

Prea mult “barosso” …

L-am urmărit, ieri, preţ de câteva secunde, într-un spectacol amnezic, halucinant şi fără urmă de speranţă, pe distinsul Vasile Blaga (dar el face parte integrantă dintr-un curent ce învălmăşeşte tot şi toate în ultima perioadă), care, la două trei-cuvinte, trântea, dârdâindu-şi, nervozat, fălcile democrat-liberale, fireşte, argumentul suprem, devenit deja substantiv comun “barosso” …
Şi mi-am (re)amintit de-un pasaj din “Cel mai iubit dintre pământeni”:

< Se spune că un arhitect neamţ, prieten cu Carol I, după ce a stat vreo zece ani la noi şi a construit câteva edificii frumoase, i-a cerut regelui permisiunea să se întoarcă în Germania. De ce, Franţ, l-a întrebat suveranul, nu-ţi place ţara asta? Maiestate, i-a răspuns arhitectul, ţara e frumoasă, oamenii veseli, femeile atrăgătoare, dar prea mult p… mo-ti! Adică cum? s-a mirat regele. Păi, i-a explicat neamţul,deraiază un tren, morţi, răniţi, românul zice p… mo-ti! Secetă, inundaţii, incendii, p… mo-ti! Prea mult p… mo-ti! >

E drept că, în trecător trend, numele portughezului sună mai (r)elevat(ant) dar, chiar şi contextual demiterii suspendatului, tot spre “prea mult p… mo-ti” duce! Şi înapoi nu mai aduce; nu mai este când, apar alte “lovituri de stat” şi pericole mortale ce se duc, ocolind când epoleţii, când microfoanele, fix la gâtul statului de drept!