“Ca să facem barul fresh”

Via  pesurse.ro o diagonală prin penetranţa politichiei dâmboviţene: “Clubul politicienilor-studenţi recomandaţi de partide. Cine a trimis-o pe Udrea la studii în Apărare“, la ratingurile pe care le produce doamna în cauză nu interesează cine din tropopauză a trimis-o ci cine a chemat-o; volubilul Constantin Niţă: “Hidroelectrica va ieşi din insolvenţă la 1 iulie“, dacă mai (că este încă mai) precizează şi ora exactă m-a cucerit circular, antitanc, antidesant şi antiaerian;  “Siria: Statele Unite cer retragerea imediată  a Hezbollah“, urmează iar vreun comunicat al verbosului şi nervosului Departament  de S(t)at;  “Nu-l vrea nimeni pe Ungureanu“, dacă “se face vorbire” despre Mihai liniuţă Răzvan, ştirea este caducă,  nevrutul a început de când a fost extras din braţele călduţe şi molatice ale S.I.E.; “Crin Antonescu: Îmi pun speranţele în schimbarea generaţiilor“, eu, nu, sunteţi capabili să le schimbaţi între ele;  “Ponta vrea să impoziteze suplimentar salariile compensatorii ale şefilor de autorităţi“, e un pas relative bun la nivel de intenţie dar de ieri ştiu, apud Guşă, că are eficiente deficienţe la nivelul discursului; revelaţia dimineţii mi-a fost livrată, totuşi  de ştirea, academic formuată, cum că “Monica Macovei a bătut palma cu Vasile Blaga”, ăvaaaai, cu siguranţă nu este vreun handshake ideologic, doar este adusă în stringentă actualitate Prinţesa de aur (şi aşa a stabilit Vodă că suntem, irevocabil, manelişti) cu nemuritoarele ei versuri:
Bate, bate palma
Bate, bate, nu da greş
Ca să facem iară`
Ca să facem barul Pardemocratlberal fresh
Bate, bate, palma
Bate, bate, cu tupeu
Mergi pe mâna mea
Să stai în faţă mereu!

Advertisement

Obituarii democratice

Dacă marile agenţii de presă ar publica ştirea: “Potrivit unui bilanţ al Asociaţiei britanice pentru jurnalism de anchetă, atacurile cu avioane fără pilot organizate de KGB (Komityet Gosudarstvennoy Bezopasnosti) s-au soldat doar în Kirgistan cu 3.577 de morţi începând din 2004, dintre care 884 sunt civili.” să vezi ce tremur şi cutremur s-ar stârni, ce factice şi democratice indignări s-ar dezăgăzui, ce schisme ideologice şi frazeologice s-ar petrece, ce resignări metafizice şi-ar regăsi, tropăind zurliu, locuşorul, focuşorul şi foruşorul …

Simptome degenerative ale democraţiei (Giorgio Agamben)  au fost, sunt şi vor mai fi deci merită să ne crispăm dar de-o manieră relaxată …
Ştirea apărută pe Mediafax este:”Potrivit unui bilanţ al Asociaţiei britanice pentru jurnalism de anchetă, atacurile cu avioane fără pilot organizate de Agenţia Centrală americană de Informaţii (CIA) s-au soldat doar în Pakistan cu 3.577 de morţi începând din 2004, dintre care 884 sunt civili.”

***
Cu totul şi cu totul altceva …
Despre “licurici” islamofili numai de (să trăiţi) bine!

“Spune-mi caii când se fură” total(itar)

Corectă, în esenţă, scriscoarea semnată de sociologul Cătălin Zamfir, prin care cere rectorului Universităţii Bucureşti demisia sau demiterea decanului Marian Preda, brusc iluminat de pseudoşefia Mişcării Populare, conţine, la un moment dat, un exemplu de excesivă categorisire “comunitatea academică sociologică” (22).

Păstrând acest registru, cu (ne)permisă uşurinţă se poate continua alunecarea: comunitatea academică diplomatică este siderată că-n Cehia ministrul de externe a adormit in timpul discursului prezidenţial, extrem de critic la adresa sa (pe surse.ro), comunitatea academică nucleară este îngrijorată că United States Air Force a eliberat din funcţie 17 ofiţeri însărcinaţi cu controlul unor rachete  conform sintagmei în domeniul nuclear, comandamentul reclamă perfecţiunea, comunitatea academică juridică salută că DNA i-a facut rezervare lui Videanu pentru inceputul lunii august (pe surse.ro) dar dezavuează că la Chişinău (am verificat încă o dată, şi la Chişinău) magistraţii de la Curtea Constituţională  au adoptat o hotărâre în mod evident umorală şi partizană (22), comunitatea academică a producătorilor de tigăi magice se arată entuziastă că Adriana nu este prigonită iar Silviu nu este băhmuţit (Tomeberon Story).
Nu are cum să lipsească protestul ferm al comunităţii academice muzicologice care respinge circular aserţiunea Guvernatorului de pe dealul Cotrocenilor cum că “Şi, hai să fim corecţi până la capăt: cei care, într-o ţară ca România, vor o linişte totală, trebuie să ştie că toate furturile, toate ilegalităţile se fac în linişte, în linişte deplină ” reamintindu-i că poate la Cireşica nu se aude aşa ceva  dar în creaţia de referinţă “Căpitane de judeţ” (după alte surse, pardon, comunităţi academice,  pleonasticul “Spune, spune moş bătrân”) concordanţa între cunoştinţele noastre şi realitatea obiectivă este de mult stabilită:

Of, foaie verde, foi de prun, măi,
Foaie verde, foi de prun,
Spune, spune, moş bătrân,
Spune-mi caii când se fură,
Noaptea pe fulgeratură.
Of, când e negură şi ceaţă,
Atuncea caii se-nhaţă.

Preşedinte profesionist

Citesc, cuminte şi fără mari speranţe (în filosofie e o calitate a defectului), o postare din New York Times, Was Wittgenstein Right? semnată de  Paul Horwich:

“The singular achievement of the controversial early 20th century philosopher Ludwig Wittgenstein was to have discerned the true nature of Western philosophy — what is special about its problems, where they come from, how they should and should not be addressed, and what can and cannot be accomplished by grappling with them. The uniquely insightful answers provided to these meta-questions are what give his treatments of specific issues within the subject — concerning language, experience, knowledge, mathematics, art and religion among them — a power of illumination that cannot be found in the work of others.
Admittedly, few would agree with this rosy assessment — certainly not many professional philosophers.”

Şi frânez îngrijorat …
Cum adică “professional philosopher” ???
Las asta şi dau să rup zăplazul anxietăţii …
Dacă ochiul curţii îi sugerează, graţios şi igienic,  chiriaşului de la Cotroceni că îndeplineşte cu asupra (dedesubtului) de măsură titlul bietei mele postări ?

Macovei la covei

Universul, în demersul său neștiut, a uitat să mai aspire și respire de când, unduios, chiar tânguios spumegând, vestala portocalofilă Monica s-a pronunțat pentru o întoarcere (emfatică) la bobor (după neatestatul și netestatul model al idolului ei) insistând, în europenește, pe complexitatea membrului simplu versus simplitatea complexității membrelor blonde …

Tentativa de reîncălzire a ciorbei cu opțiunea pentru moțiunea reformiștilor, bazată pe preformismul hăhăitului băsescian, veche de cel puțin doi ani, va fi anunțată la termen “probabil în aceste zile. Dacă nu astăzi, mâine“.

***
COVÉI s. v. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură.

Preshe Traian, bra(n)conier UNESCO

Traian Igaş, preşedinte al Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO.
Atât.
Ba nu, vorba domnului Pleşu, obsecraţii şi compenetraţii obsesii şi competenţe …

A scrie apocalipticeşte …

se mai poate numi exprimarea neolemnoasă (de ce mi se pare mie că sunt influenţe vituperatorii, mult dincolo de cele însuşite de la Grupul pentru Monolog Diagonalic Social şi 22-ul aferent, ceva în genul combaterii duşmanului de clasă la gazeta de perete?) pe care, via Beranger, aflu că o exersează, sufocându-se de indignare, domnul Petre M. Iancu, extrapolând, anapoda, cazul Gregor Gysi …
Herr nene Iancule, de-mi este permis o ajustare a “instructivităţii”: în Miortic Land, leider, ja, “greţoşii energumeni şi corifei contemporani ai anti-totalitarismului tardiv” au manifestat şi ” manifestă o stranie orbire faţă de crimele poliţiei politice” astfel încât crâncena şi precocea eludare a permis ca Traian Băsescu să fie preşedinte cu repetiţie şi dublă acotrocenizare.

Vorba “recentă” a deloc recentului şeeef al statului (nostru ?): mai uşor cu “intelectuali care s-au despărţit încă din timpul dictaturii atât de clar şi categoric de comunism şi de propriile păcate din tinereţe încât şi-au consacrat viaţa memoriei, elucidării şi condamnării crimelor totalitare” pe scări …
Unul dintre ei are acum gradul de Mare Cavaler iar despărţirea de dictatură, dacă nu mă înşeală memoria, a fost la invitaţia “clară şi categorică” a Partidului Comunist Spaniol …

Levantescule …

cel mai (i)lustrativ fiu al boborului, l’état séducteur, locuindu-și confortabil fumisteria și accesând, de-un sanchipont,  cardinalitatea hăhăielii laudative, spune că i-ar fi citat lui Viktor Orban din Marin Sorescu …

Chera mu, este revoltător, avea la îndemână un citat mai potrivit:”La izbîndă sau la moarte să îşi ducă steagul seu!”
You’ve got serious problems!

Fâlfâiri chele

Superb şi tranşant Moş Călifar în cestiunea textilo-maghiară:

< Repet : nimeni nu te respectă dacă nu eşti ferm. M-ai scuipat prin gard ? Te trimit la origini. Insişti ? Dărâm gardul şi-ţi scot dinţii.>

***

Postare în şoaptă să nu-l cuprindă, cumva, ferească Barroso, tangajul pe enoriaşul chiriaşul de pe deal, ăsta e în stare să iasă de sub /cu masa-i verde în grisinoasele-i odgoane, şi, crezându-se amiralo-mareşal la fostul Golden Şliţ Blitz, să pornească vijelios, cu pieptuţu-i de marinar doctrinar (ener)gol şi Elenele-i agăţate, hohotind, de membrele-i inferioare, la vreun războiu’ înspre, fireşte, est …

“Sări-ți”, vulnerabilitate la securitate …

Spunea doamna Norica Nicolai: “E prima dată când un raport de monitorizare şi verificare se referă la presă. Este cea mai gravă încălcare a tratatului şi a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de către Comisia Europeană şi lucrul acesta nu va rămâne aşa”

O înțeleg. Știe și nu poate, totuși, spune, ar fi dezarmant, că în materie de paranomie băsesco-merkelofilă gradul comparativ superlativ “cel mai, cea mai” e caduc și manifestă, încă, un înspăimântător potențial de autodepășire …

***
Nu uit încă declarația “celui mai” șeeef și iubit fiu al poporului, e recentă, 4 ianuarie:
“Avem această vulnerabilitate și probabil că ea trebuie tratată legal.“
Probabil?
Cu siguranță ratată și nu tratată legal, via abisalitatea absconsului barossabil !