Lustruitul pantofiorilor ravisantei

<Şi lustruitul pantofiorilor dnei Udrea e muncă. Dar nu e muncă cinstită. Nimeni nu spune că oamenii slugarnici, parveniţii şi escrocii nu muncesc. Din contra, se spetesc muncind.
Ceea ce contează însă e ca munca să fie cinstită. Şi pentru asta trebuie ca principiile asumate şi vieţile să ne fie în bună rânduială. Până acum, ierarhia socială şi valorică din România a fost determinată de proximitatea faţă de şef şi de aproximarea nevoilor lui. A fost construită pe complicităţi şi vecinătăţi vinovate. Adică pe promiscuitate la nivel înalt. >

Mircea Platon, Promiscuitate la nivel înalt

***
Nu am descoperit eu apa caldă
şi nici mersul pe jos dar ştiu că mahalalele au elite.
Pe papion, editură şi decenţă de consecinţă elitele au mahalaua lor gălăgioasă foarte iar pentru a se diferenţia susţin, “spetindu-se”, că reprezintă acel greu de definit mainstream …

“Ierarhia socială şi valorică din România” va fi mereu determinată de proximitatea faţă (profil şi posterior) de-un vodă mai mare sau mai mic, nu are importanţă, vodă (blondă, conjunctural) să fie …

Catastrofism, tricefalism, intelectualicism

și reformism mereu amânat …

tricefalism

Imaginea (și o sinteză scrisă îndesat) de la bunul Moș Călifar …

ARD și motivul intervențiilor (di)sperate …

Sursa

Inutil să insist (aş comite impardonabile redundanţe) prea mult asupra faptului că fac referire la scenetele farmazonului ce şi-a mutat garajul, interesul şi drepturile pe deal …

“Oare ce facea-u ticalosi daca punea-u mina” # 2

Via bunul Moş Călifar:

Unul, alesul şi una, vestala justiţiei beau şi se îmbată Evenimentul …

Colegiul Director al portocalosferei

< (..) Doar nu vă imaginați că Băsescu, la 62-63 de ani are de gînd să plece la pescuit; politica e în sîngele lui și o va face la fel ca Iliescu, pînă iese din ea cu picioarele înainte. Băsescu are Turcani, de Lăzăroi (apropo, ce s-a ales de mărețul proiect al noii societăţi pe care îl pritocea la trustul lui Bondrea?), de Anastasii, de Boci, de Ungureni, de Monici, de EBE şi alți ”performeri” cu gura mare, incapabili să cîştige ceva pe cont propriu, dar foarte vocali la adresa altora (…). >

Fosta putere, foste şi încă actuale aberaţii

< Încălcarea grosolană a legii de către fosta putere, care a refuzat să dezbată rapoartele de activitate ale celor două instituții în ultimii 2-3 ani, va avea consecinţe aiuritoare, în cursul zilei de astăzi.
Astfel, potrivit senatorului PSD Georgică Severin, comisiile vor fi nevoite să aprobe rapoartele de activitate ale instituţiilor pe 2009 și 2010, și să le respingă doar pe cele din 2011. Motivul? ”Dacă am respinge rapoartele anterioare anului trecut, ar însemna că toate deciziile luate ulterior de către Consiliile de Administraţie sunt lovite de nulitate, pentru că respingerea raportului atrage, conform legii, demiterea Consiliului,iar acest lucru ar genera un haos instituţional de neimaginat” >

Inpolitcs.ro Dezastru managerial – TVR: 7 canale = 3.000 de euro incasari zilnice din publicitate

Altfel scris, despre ticăloşie şi ticăloşiţi …

Succesuri

Două articole pe Ghimpele.ro:

12 iulie 2011: Poşta Română intră pe profit 

18 mai 2012: POŞTA ROMÂNĂ e în FALIMENT. Instituţia va fi trecută prin DISPONIBILIZĂRI MASIVE

Articolul de anul trecut se termina, ironia ironiilor, cu-un apoteotic:”Se pare că măcar aici, lucrurile merg pe un făgaş bun” …
Nu se pare ci sigur că ori lucrurile ori făgaşul fost-au şi sunt cu (multe) probleme!

Restaurarea insolenţei portocalofile

Ieri, accesele de tupeu ale portocalosferei, care mai de care mai aiuritoare şi de multe ori mult dincolo de absurd, culminând că sfioasa şi perfida speranţă exprimată, la margine de hăhăit, de şeeeful statului ” în acelaşi timp, m-aş aştepta să nu înceapă un proces de restauraţie” mi-au amintit de-o glumă veche dar care se potriveşte mănuşă situaţiunii şi mioritcului palpit existenţial …

Intră un beţiv intr-un bar:
“Cine are tupeu să se bată cu mine?”
Toţi cei prezenţi tac..
Beţivul zbiară: “Hai mă! Cine are tupeu sa se bată cu mine?”
Atunci un tip solid, de vreo 2 metri, o sută şi mult de kilograme se ridică, zicând”Eu am tupeu!”
Beţivul: “Şi cum te cheamă pe tine, şmechere?”
Tipul solid: “John!”
Beţivul: “Cine are tupeu să se bată cu mine şi cu John?”

Fireşte, în nefirescul timpului pe care-l străbatem, că se poate aluneca (gen Mihail Neamţu) de la anecdota aceasta înspre subţirimea analizei ideatice a simbolismului metafizic şi profunzimea dogmatică desfigurată de iresponsabilitate, anti-vocaţie şi prost gust, căutând un instrument exegetic esenţial în combaterea inerţei spirituale tipic moderne într-un interval temporal cu larg potenţial soteriologic sau, mai bine fuga după detalii pe sub crinolina văzută de Baconschi, recalibrarea ideologică identificată doct de Plăcintă, absolvită de dureri de burtică,  testamentul politic josnic aparţinând lui Boc, numirile de vajnici ungureni făcute în ultima zi prin guvern, perioada de tristă amintire în care presa supravieţuia exclusiv din publicitatea obţinută de la companiile de stat, cum reproşa blonda supremă, uitând, mititica de ea, cel puţin de oficiosul lui Andronic, tâmpa dilemă a domnului Turturică, de ce s-au inversat polii în România, care poli, care Românie şi câte şi mai câte …

Revin: “Cine are tupeu să se bată cu mine şi cu John?”

Post scriptum: nu mai e nevoie (fie şi cu breşele la care mustăceşte, palid, Vodă şi “prin care să surpe construcţia la care trudeşte Victor Ponta” despre care face scriere Sabina Fati, în redusa dar consecventa ei autonomie intelectuală) să insist prea mult că John e criptonimul pentru prezenta (în inexistenţa-i) funcţie de şeeef al statului …