Uşor cu “leadership-ul” pe scări

Cuvântul zilei de ieri a fost TURLUPINÁDĂ s.f. (Livresc) Glumă nereuşită, proastă. ♦ Calambur nereuşit. [< fr. turlupinade, cf. Turlupin – personaj în vechile farse franceze].
***
Cu toată îngăduinţa şi cipicii ideologici de rigoare, privit de la firul “ierbii gazonului”, mai mult  de o turlupinadă (şi poate nici atât) n-a reuşit “şeeeful statului”, astăzi, la Izvorul Mureşului, cu şi fără ipotetica tentativă spăimoasă de punere la punct (şi virgulă) din partea unei Românii  anesteziate de o coabitare nătângă şi parazitată de o din ce în ce mai  penibilă “clasă” politică …

Dragi tovarăşi …

AL-QAIDA se îndreaptă spre o înfrângere, dar rămâne periculoasă. Trebuie să facem totul pentru a lupta împotriva ameninţărilor …

***
Urmărind să mute atenţia media de pe N.S.A. se practică, pe globaliceşte,  un patriotard discurs, “secsia” luptători neînfricaţi, în fond un umor (mascând, penibil, umorile neocon) politic (şi) american de o deprimantă calitate …

“Câtă minte trebuie să-ţi lipseasCĂ CA să …”

Nerenunţând la năstruşnica năzuinţă întru canonizare şi beatificare ca planetar apărător al (conte)statului de drept,  ţafandescu ţafandache a repornit la scornit, deplângând/spumegând (la ceas aniversar de puci cu bulbuci pus pe-ai curţii butuci) frustrata, ingrata şi pirolatra soartă de a coabita, făr-de pact şi catrafact, cu teribilul ghinion al unei ţări nerecunoscătoare, unui bobor care nu-l merită, başca un continent  ce i-a rămas, din celestă neatenţie, cam strâmt …

Hamleteee …

basescudemis1

eşti caduc!
Ni, aici întrebare hăhăibilă (nu te uita la amărâtul de Tonta, e sub efectul, benefic lui, coabitoactivului): A fost (şi ce dacă?) sau nu a fost (ce dacă şi) cvorum?

Basescu%20(3)

Strategica absență a virgulei

Obama:”Nu scotocim în emailurile cetăţenilor americani sau europeni”

***
Cum toate-s pe dos (şi) în acest subiect, definit de o nesfârșită discuţie (apud Merkel) “foarte lungă”,”foarte completă” și când simţi nevoia să foloseşti, pentru redundantă justificare, tâmpo-lemnoasa sintagmă “statul nostru de drept” se citeşte la firul evidenţei bunului simț: “Nu, scotocim în emailurile cetăţenilor americani sau europeni” …

Pe vremea când nu se descoperise coabitoactivul

Nu mai e mult şi se face anul de la ceea ce apărătorii pseudostatului de drept repetă, nu foarte convinşi, că a fost un puci, ceilalţi o imensă ocazie ratată iremediabil, Eba era nemăritată, Udrea încă era şi mai era şi ţinută cu odgoane să nu urce pe scenele unde se plimba, săltăreţ, flacăra democraţiei alături de usturoiul lui Horia Neamţu, madam Motoc încă umbla îmbrăcată relativ normal şi nu se gândea să meargă în cămaşă de noapte la Cotroceni, Gittenstein se juca de-a ambasadorul S.U.A. la Bucureşti, Luluţa era procuror general, Ioan Rus, incredibil, era ministru de interne, Dan Diaconescu avea post de televiziune şi câte şi mai câte …

Tiranosaurus

“Ca să facem barul fresh”

Via  pesurse.ro o diagonală prin penetranţa politichiei dâmboviţene: “Clubul politicienilor-studenţi recomandaţi de partide. Cine a trimis-o pe Udrea la studii în Apărare“, la ratingurile pe care le produce doamna în cauză nu interesează cine din tropopauză a trimis-o ci cine a chemat-o; volubilul Constantin Niţă: “Hidroelectrica va ieşi din insolvenţă la 1 iulie“, dacă mai (că este încă mai) precizează şi ora exactă m-a cucerit circular, antitanc, antidesant şi antiaerian;  “Siria: Statele Unite cer retragerea imediată  a Hezbollah“, urmează iar vreun comunicat al verbosului şi nervosului Departament  de S(t)at;  “Nu-l vrea nimeni pe Ungureanu“, dacă “se face vorbire” despre Mihai liniuţă Răzvan, ştirea este caducă,  nevrutul a început de când a fost extras din braţele călduţe şi molatice ale S.I.E.; “Crin Antonescu: Îmi pun speranţele în schimbarea generaţiilor“, eu, nu, sunteţi capabili să le schimbaţi între ele;  “Ponta vrea să impoziteze suplimentar salariile compensatorii ale şefilor de autorităţi“, e un pas relative bun la nivel de intenţie dar de ieri ştiu, apud Guşă, că are eficiente deficienţe la nivelul discursului; revelaţia dimineţii mi-a fost livrată, totuşi  de ştirea, academic formuată, cum că “Monica Macovei a bătut palma cu Vasile Blaga”, ăvaaaai, cu siguranţă nu este vreun handshake ideologic, doar este adusă în stringentă actualitate Prinţesa de aur (şi aşa a stabilit Vodă că suntem, irevocabil, manelişti) cu nemuritoarele ei versuri:
Bate, bate palma
Bate, bate, nu da greş
Ca să facem iară`
Ca să facem barul Pardemocratlberal fresh
Bate, bate, palma
Bate, bate, cu tupeu
Mergi pe mâna mea
Să stai în faţă mereu!

Obituarii democratice

Dacă marile agenţii de presă ar publica ştirea: “Potrivit unui bilanţ al Asociaţiei britanice pentru jurnalism de anchetă, atacurile cu avioane fără pilot organizate de KGB (Komityet Gosudarstvennoy Bezopasnosti) s-au soldat doar în Kirgistan cu 3.577 de morţi începând din 2004, dintre care 884 sunt civili.” să vezi ce tremur şi cutremur s-ar stârni, ce factice şi democratice indignări s-ar dezăgăzui, ce schisme ideologice şi frazeologice s-ar petrece, ce resignări metafizice şi-ar regăsi, tropăind zurliu, locuşorul, focuşorul şi foruşorul …

Simptome degenerative ale democraţiei (Giorgio Agamben)  au fost, sunt şi vor mai fi deci merită să ne crispăm dar de-o manieră relaxată …
Ştirea apărută pe Mediafax este:”Potrivit unui bilanţ al Asociaţiei britanice pentru jurnalism de anchetă, atacurile cu avioane fără pilot organizate de Agenţia Centrală americană de Informaţii (CIA) s-au soldat doar în Pakistan cu 3.577 de morţi începând din 2004, dintre care 884 sunt civili.”

***
Cu totul şi cu totul altceva …
Despre “licurici” islamofili numai de (să trăiţi) bine!

Să zicem că …

Domnul Cristian Grosu semnează o analiză, Integrarea lui Schengen în România …
Argumente pertinente, demonstraţii relativ conjuncturale, conjuncturi condamnate la relativitate, păreri personale, recomandări generoase, stânga prea departe de dreapta, dreapta prea stângace, nu astea m-a mai interesat după ce am citit un rânduleţ: “Atenţie: într-o Uniune în care relaţiile personale sunt esenţiale.”
Întregul eşafodaj se prăbuşeşte iar cârpelile sunt inutile …
Dacă (şi, cu siguranţă, aşa este) “relaţiile personale sunt esenţiale” atunci vorbim, dinspre atât de ostracizatul bun simţ, rănit, vorba lui Tokes, în demnitatea-i fundamentală, despre cel puţin două uniuni, una formală şi una informală, parazitând, profitabil, transpartinic şi transfrontalier  memoria instituţională a celei dintîi  …

Întrebarea, la periorativ “spaţiul Schengen de care dintre ele aparţine ?” nu-şi mai are rostul …