“Terorismul nulităţilor” şi destabilizarea ţărişoarei

Epistole pentru Zeus, Piaţa Universităţii

Titlul e inspirat din relatarea stupefiantă despre o altă fecioară portocalofilă, Ada Meseşan: “Aşa cum cei din pieţe  fac acţiuni de terorism, aşa şi voi faceţi acelaşi act terorist împotriva doamnei Culcer. În pieţe se află oamenii lui Voiculescu, Ponta şi Antonescu şi pensionari refulaţi, cum e generalul în rezervă Constantin Degeratu, toate sunt nişte făcături şi voi vreţi să destabilizaţi ţara pentru câteva nulităţi” …
Sunt aproape fără cuvinte pentru această nesimţire. Mă opresc!
Parcă, totuşi mai era ceva; a_da, good bye, Rodi_ca Culcer!
Nerefulatelor!

Scoborâtoarea lui T. Putinescu (căţărarea în politichie)

Karina Knapek  de la Intact Images a reuşit să surprindă, peste umărul reporterilor,  pentru Jurnalul Naţional, o imagine reală şi secvenţială a unei Elene Udrea ce nu reuşeşte să-şi înfrâneze una din manifestările tupeului ei caracteristic,  cu unul din rictusurile reprezentative, amestec de  obrăznicie, înfumurare şi impertinenţă ce se manifestă atunci când îşi pierde, pentru scurt timp, controlul şi nu-şi mai stăpâneşte primitivismul mascat  …
Fecioara de fier forjat a Pardemocratlberal părerea, în succesurile ei, conform cărora  aroganţa creşte accentuat odată cu scăderea temperaturilor, despre cei din Piaţa Universităţii: avem toată compansiunea şi am încercat şi încercăm să îndreptăm lucrurile, să găsim soluţii şi, în primul rând, încercăm să fim extrem de deschişi  dar cum compasiunea nu e în trend, îndreptarea e o noţiune vagă şi extrem de deschisul e doar aplicarea unei indicaţii propagandistice, aceasta a fost treapta de unde nu a ezitat să tragă, fără somaţie, din nou, în cei de la PSD şi PNL, manifestând, prin penibile repetiţii, severele ei parmanezii portocalofile din punctul de vedere al mai mult decât profitabilului ei traseism personal. Nu am cum să omit genialul editorial semnat de Cristian Tudor Popescu, “Savanta şi amanta”: “Aceştia uită cum s-a căţărat în sistem fata din Buzău: mai întâi Cocoş şi PSD, apoi Stolojan şi PNL, apoi Băsescu şi PD-L.

Ulucii Cotrocenilor

Am citit pe platforma CriticAtac o analiză scrisă dintr-o perspectivă care m-a lăsat, neliniştit, pe-o margine de gând …
Aş fi tentat să nu-i dau dreptate autorului dar argumentaţia e pertinentă şi pliată pe uneori-deseori atât de prăpădita şi concesiva noastră mentalitate …

Piața Universităţii – casa de toleranţă a utopiei, Horia Patrascu

< (…) Kilometrul zero este preferat de autorităţile statului și pentru faptul că este un teren neutru din punct de vedere politic. Depărtate și de Palatul Cotroceni și de Palatul Victoria, și de Parlament și de șiragul semi-circular de ministere din jurul lui, manifestaţiile din Piaţa Universităţii nu ameninţă cu nimic – nici măcar simbolic – instituţiile statului. Un spaţiu flancat de Universitate, Teatrul Naţional, Teatrul de Operetă și Cafeneaua Artiștilor pare că plutește într-o zonă suspendată, spiritualizată, apolitică, angelică, livrescă. Încă puțin și manifestanţii ar fi fost obligaţi să protesteze în curtea Academiei sau a Bibliotecii Universitare. De altfel – și în 1990 și acum – manifestanții au fost contaminaţi de vecinătatea instituţiilor de cultură, demonstraţia lor transformându-se în scurtă vreme într-un soi de manifestare literar-artistică, întreruptă la răstimpuri de expresii ale devoţiunii (acel penibil „Tatăl nostru” rostit la unison de babe extatice, îngenunchiate).

Când vrei să-l dai jos pe Băsescu strigi pe sub ulucii Cotrocenilor, nu la statuile de la Universitate. Când vrei să cadă Guvernul ocupi Piața Victoriei. Când vrei să te audă Parlamentul te duci la Casa Poporului. Dacă s-ar fi întâmplat așa, manifestanţii s-ar fi eliberat de toată karma negativă a Pieței Universității, ar fi instaurat ceva nou față de care guvernanții nu ar mai fi știut cum să reacționeze. A manifesta în Piața Universităţii înseamnă a duce o luptă de la început pierdută. Înseamnă să crezi că poţi învinge un inamic puternic luptând exact cu aceleași mijloace, cu aceeași strategie și în același loc în care el te-a învins de nenumărate ori.

Revoluţia nu se face între teatru și Universitate – iată ce știu  jandarmii și probabil că, în subconștient, știu și manifestanţii. Un asemenea loc – aureolat de o aparenţă sublimă – este în același timp un loc blestemat, sterp, mort. Un loc în care nu va crește niciodată o schimbare reală pentru că într-un asemenea cadru ești programat subliminal să-ţi exprimi revolta la nivel simbolic. De aceea, la începutul manifestaţiilor s-a dat o luptă pe viaţă și pe moarte pentru schimbarea locului protestelor. Manifestanţii – simţind că un asemenea cadru este cu totul inadecvat revoltei lor și că rămânând acolo le vor slăbi puterile – au vrut să fugă din Piaţa Universităţii ca dintr-o cameră de gazare. Poliţia a ripostat prompt și a reușit să să-i readucă pe manifestanţi în perimetrul anesteziant al Universităţii. Leii paralei din Piața Universităţii sunt deja niște lei tranchilizaţi. În curând, adormiţi, vor fi din nou băgaţi în cuștile lor din menajeriile împuţite ale Bucureștiului. În curând va fi din nou liniște. În curând, vor fi sădiţi – pe cheltuiala primăriei – trandafiri.

Iar când din nou se va umple paharul răbdării, vom veni din nou să-l vărsăm – sub privirile înţelegătoare ale caraliilor – în casa de toleranţă a utopiei. >

Primiţi cu pâine în Viaţa Mare?

Nu e mare gestul sau poate e uriaş ori nu e cine ştie ce, poate fi comentat ca fapt divers sau trimis în excepţional ori coborât în derizoriu …
Poţi judeca, penibil ca aici, unde unul din oligarhia intelectuală are singurul scop de a-l scoate băsmăluţă cât de cât nepătată pe Pader Patriae în varianta nehăhăită, să identifici care dintre picături a umplut “la el” paharul ca aici ori poate să fi împins la constatarea tâmpă a unui pseudoistoric “in Chief” că de ieri Piaţa Universităţii a murit ….
Gestul la care fac referire este aceasta:

Primiţi cu pâine în Piaţa Mare

< Câteva sute de sibieni s-au adunat puţin după ora 18, în Piaţa Mare. Ei au înconjurat piaţa de mai multe ori şi au aprins lumânări la placa memorială pusă în cinstea eroilor căzuţi la Revoluţia din decembrie 1989.
O familie din localitatea Hosman a venit în Piaţa Mare cu circa 20 de pâini pe care le-a împărţit protestatarilor. Aceştia au spus că au făcut acest gest pentru a-şi arăta solidaritatea cu protestatarii şi cu revendicările acestora. >

Pieţele nu mor, asta e, cât de cât, o certitudine (dacă nu apare cumva domnul Liiceanu  cu o răsuflată adaptare la imunda aserţiune-i dubitativ-portocalofilă  “and so on”)!
Piaţa Universităţii, înţeleasă ca un simbol logico-semantic, se mărgineşte cu nemărginirile altor pieţe din ţara asta! Reciproca e valabilă. Mărginirile acestora se pierd în nemărginirea Pieţei Universităţii  …
În nemarginea Pieţei Mari din Sibiu cineva aduce de la Moara Veche din Hosman sau din vecintătatea ei pâine coaptă pe vatră pentru suflet, însoţită de sfintele-i taine dinspre grâu curat şi apă curată pentru o nădăjduinţă neprihănită iar mirosul ei, cel puţin, trebuie să fi ajuns şi la Bucureşti şi la Cluj şi la Timişoara şi la Constanţa şi la Iaşi!

Cum se poate aceasta nu va pricepe, nici în ruptul capului, Traian Băsescu, antecesorii şi descendenţii acestuia, rânduiţi şi orânduiţi care pe unde şi cât (la sută)!