Scriam mai ieri despre părereala gracilă a dilematicilor în ceea ce priveşte, cum altfel, “pofta românească de dat cu părerea nu poate fi stăvilită” …
Domnul Ştefan Vlaston oferă o ocazie, deloc surprinzătoare, de nesolicitată exemplificare în Oltchim, o lecţie neînvaţată începând forţos şi fără inutile complexe: “Nu mă pricep la economie şi nu o să intru în detalii tehnice. Altceva e clar şi trebuie menţionat. Statul nu este capabil să gestioneze astfel de unităţi, integrate într-un lanţ de producţie care nu mai este în stăpânirea statului.” …
Toată nebunia aceasta stârnită (şi întreţinută din toate părţile, greu de stabilit proporţiile exacte între intenţie şi prostie) în jurul Oltchimului e reală dar mi-e greu să cred că un fost profesor şi fost director de liceu in perioada 1990-2008, actualmente preşedintele unei asociaţii EDU CER-Educaţie şi Cercetare, dependent, în totalitate, de portocalosferă poate să emită pretenţii de analist ultracompetent care poate “da valoare adaugată dezbaterii publice”.
Umori ideologice şi false ipohondrii adăugate, însă, da!
Vultureşti 