“Absolut!”

Solidaritate de campioană. Florica Lavric donează 10.000 RON pentru Gabriela Olăraşu …

Cu asemenea gesturi simt că umanitatea are contururi cu mult mai precise!

Otreapa

Reacţia fermă a celor de la Jurnalul Naţional după ce neînfricatul democrat şi-a ales laşa armură a boicotului în vederea tratării cu pupa a boborului …

“Amantul ideii de progres” …

Sunt aproape convins că până şi unii dintre cei mai distanţi de echidistanţă portocalofili formatori de opinie, gen Robert Turcescu sau Dan Turturică ar avea dificultăţi de natură ontologică în a contrazice, cu argumente de bun simţ şi nu dinspre statalizarea flexibilizării pilonilor, pilonizarea stabilizării flexibilizării, flexibilizarea pilonilor statului,  inventarul adus, scrânşit şi mult durut de poetul Lucian Avramescu în Opoziţia? Băsescu-Blaga-Roberta :

< (…) Care România, întreabă un eschimos în vizită la New York? Ce e aia şi unde e? Are reni, urşi Panda sau cămile? Capitala e Istanbul sau Budapesta? Vă voi povesti, cu uneltele mele rezumate, cum e cu ea şi cu ce se mănâncă. Deocamdată se mănâncă pe sine. O vreme a fost o ţară care l-a dat pe Brâncuşi, care s-a lăudat cu Eminescu, iar mai nou deschidea la Paris saloane literare cu Cioran,  Eliade, Ionesco şi galerii de artă cu Apostu. Acum e ţara Băsescu. Cine este Băsescu? Acasă, el este armata, poliţia, justiţia, serviciile secrete, Elena Udrea, arhiva naţională de dosare, Anca Boagiu, Sulfina Barbu, ghişeul care ştie despre tine ceea ce tu însuţi nu ştii, tatăl Ebei şi amantul ideii de progres, comandantul eşecului naţional şi cârmaciul vaporaşelor de hârtie, singurele cu care mai navigăm în oceanul ligheanului din baie, fiindcă celelalte erau prea vechi, prea grele, prea ruginite şi s-au scufundat. (…) >

Măria Sa, Mircea Diaconu (cuvinte ce-mi luminează seara)

Ştefan Mitroi, Jurnalul Naţional   –  Ruşine, Mircea Diaconu

Pentru că eşti un mare actor. Dar numai pe scenă şi în filme, în viaţa de toate zilele, acolo unde te joci pe tine însuţi,  habar n-ai să te dedublezi, eşti  pînă în măduva oaselor băiatul ăla plecat din Muscel, ceea ce nu dă mereu bine la publicul spectator. Pentru că părinţii tăi au făcut greaşeala să fie de aici, spre deosebire de părinţii unora dintre cei ce condamnă comunismul, care au venit de prin stepele ruse împreună  cu tancurile eliberatoare.

Pentru că ai scris o carte de proză, Şugubina, care a primit premiul de debut al Uniunii Scriitorilor. Pentru că eşti soţ, tată şi bunic, dar, mai cu seamă, pentru că iei toate aceste lucruri foarte în serios. Pentru că porţi cămaşă în carouri şi, mai ales,  pentru că te porţi ca unul în cămaşă în carouri. Pentru că iarna îţi dai singur zăpada de la poartă, după care te mai muţi şi pe la porţile vecinilor (jur c-am văzut  cu ochii mei  asta!), ceea ce înseamnă un afront adus intelectualităţii din care faci parte, întrucât umbli cu ditamai bătăturile în palme.

Pentru că palmele de care vorbesc miros a lume românească, aşa cum îţi miroase şi sufletul. Pentru că nu porţi papion. Pentru că nu-ţi place să mergi cu avionul la Neptun. Pentru că  te-ai încăpăţânat să spui şi chiar să dovedeşti că îţi pasă cu adevărat de ţara aceasta şi de ceea ce înseamnă cultura ei. Pentru că eşti  chiar această ţară şi chiar această cultură. Pentru că ai vrut să întinzi o mână de ajutor ţărânii lui Constantin Brâncuşi. Pentru că te bagi. Pentru că vor să te bage ei, dar nu le iese.

Faptul că judeţul tău de baştină, Argeş, se învecinează cu judeţul meu ,Teleorman, aşa cum casa ta din Bucureşti se învecinează cu casa mea, mă împiedică să spun lucruri şi mai urîte despre tine. Ca, de exemplu, că ştii să coseşti, ceea ce constituie, în baza precedentului Emil Boc, un lucru extrem de compromiţător. Şi că, din cauza ta, sute de mii de români cumpără mere roşii, ceea ce face să li se strepezească dinţii ălora înnebuniţi după merele verzi  cu diagonală, că sufletele le sunt strepezite  din naştere. Din toate aceste motive, la care se pot adăuga cu uşurinţă şi altele, ruşine, Mircea Diaconu, de mii de ori, ruşine! 

Caragiale, de nemodernizat …

< (…) Desigur, încercări s-au mai făcut, regizori celebri, nu dau nume, au încercat să-l modernizeze pe Caragiale, ignorând esenţialul: Caragiale este prea modern ca să fie modernizat (…) >.

Radu Beligan, O scrisoare regăsită, Jurnalul Naţional

Post scriptum

Mulţumescu-ţi, Flaviu!

 

Un gând într-un rând şi-un pic # 16

Igienică abordarea lui Victor Ciutacu, la plecarea a parte din sinecuriştii de la TVR. La ce valoare a ajuns, oare, factura proslăvirii megalomanului ?

Un gând într-un rând şi-un pic # 8

Că-n Dieta Instinct foamea este corect identificată, e rezonabil. Dar disponibilitatea, densitatea calorică, familiaritatea,  varietatea  sunt, şi ele, reflexe necondiţionate?

Un gând într-un rând şi-un pic # 5

Crazy Horse, grevă, aspecte relativ inedite şi aducătoare, fără voie, de surâs; nuditatea incompletă ce ar presupune şi cum s-ar reflecta în venitul lunar?