Tentativa brânduşiană de desfundare a înfundării


Ipocrizia înfundă România, se tânguie, la incert hotar de huiduială, doamna Brânduşa Armanca, “jurnalistă, profesor universitar, în prezent directoarea Institutului Cultural Român din Budapesta”, un exemplar dintre bugetofagii de lux, mai pe înţelesul meu, cel din tribună, plângând pe intelectualo-eliticeşte, deci răsucind planurile în poziţia convenabilă, pe umărul lui Mircea Marian şi cu bătaie discretă, însoţită de oftatul duplicitar de rigoare, către ceilalţi sinecurişti: Ioana Lupea, Cătălin Prisecariu, Cristian Pătrășconiu, Andreea Pora, Dan Cristian Turturică …

Sinonimele oferite tăcut de DEX (falsitate, fățărnicie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug, fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, machiaverlâc,  fățărie, prefăcanie, prefăcătură, procleție, iezuitism, mascaradă) sunt insuficiente pentru a califica acest demers caraghios al unui s-ar vrea disperat strigăt “săriţi, ţăr’şoara, cap în gură, mecanisme cinice, abuzarea instituţiilor de presă publice, sindicalizarea excesivă, intruziunea politică, taxă nemodificată de peste 12 ani, metrese costistoare care execută toate figurile politice solicitate, conturi, deconturi, jos Ponta, jos restauraţia! “

 

Advertisements

Texte cu ignominie adăugată


Ioana Lupea, una din “colivăreasele” portocalosferei, la o zi după ce a fost pasată, neaşteptat de delicat, din sinecură:

< Organizată pe clanuri, infestată de politizare, nepotism şi clientelism financiar, fără această analiza lucidă TVR va rămâne acolo unde este, adică tot timpul pe marginea prăpastiei. Am întrebat un prieten, fost jurnalist, dacă ar accepta să fie directorul TVR şi mi-a răspuns că i-ar trebui cel puţin o jumătate de an doar să deseneze harta relaţiilor din TVR, cine al cui prieten este, cine al cui nepot, cine al cui client, cine al cui protejat politic. Aceaste realităţi le ascund comentariile din ultima vreme despre TVR.
Sunt cunoscuţi care mă îndeamnă să strig ca aş fi o victimă politică. Din păcate cuvintele “cenzură”, “presiune”, “politizare” au ieşit din vocabularul defensiv al jurnaliştilor şi au intrat în arsenalul partidelor, ca arme politice. Cred că episodul din “Bătălia pentru TVR”  pe care-l urmărim acum este în realitate o luptă între interesele interne şi externe care au capturat televiziunea publică. >

Am ales finalul articolului pentru că în el se concentrează exclusivismul dimensiunii ticăloşiei comparabilă, la hotar de stupefiere, doar cu ticăloşia dimensiunii exclusivismului…
Şi cred că oricare dintre sinonimele ignominiei, respectiv abjecţie, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nemernicie, netrebnicie,  parşivenie, becisnicie, scârnăvie, spurcăciune, bazaconie sunt valabile în cazul bravei cenzurate şi vocalei autovictimizate, locuitoare confuză a nepartizanatului sentenţios dar complet paramnezic  …

Săăăriţi, ţăr’şoara, sinecuriştii, cap în gură …


Că deontologii (eufemismul pentru pupin-portocalofili, unde şi termenul acesta e, scrisa lui Scriban “o îndulcire a expresiunii“) Ioana Lupea, Mircea Marian, Andreea Pora, Cristian Pătrăşconiu, Cristian Turturică şi Cătălin Prisăcariu au rămas fără posturile-recompensă nu poate decât să mă bucure …
Ce mă întristează este că se foloseşte sintagma “şi la alte instituţii de presă” când, onest şi echitabil era “şi la alte instituţii” dacă nu, de-a dreptul (ei fiind combatanţi foarte de dreapta) era comprehensibil, se subînţelege, “la alte servicii şi instituţii de presă” …

Gândul

Nimic nou sub soare (mai răsfiraţi, tovarăşi, mai răsfiraţi_2)!


Cosma Ela, Presa Săsească şi Revoluţia în Transilvania la 1848-1849

Un excelent articol semnat de Costi Rogozanu pe platforma Critic Atac despre un eveniment leșinat care evocă feerii tineresc-popular-naţionale m-a expediat, sec, la cartea pe care o citesc acum, gândind că scriitori de gazete mai sunt, învăţaţi, iaca acolo o elit(uţ)ă autoritară, avară, bizară şi agresivă iar progresul, inerent, a adus şi cuceriri tehnologice (greu de anticipat în 1793) ce-au favorizat realizarea unor mijloace media cumplit de penetrante (locuşoarele de muncă aferente se includ, recompensele cuviincioase, nu, pe motiv că au ajuns, între timp, fabuloase) pentru (in)dependenţii propangandişti gen Culcer, Lupea, Marian …