Mitomanie, calibru 22

Domnul Ioan Stanomir, constituţionalist, aflat în accelerată stare propagandistică şi dăunând, grav, tendinţelor metafizicii de dreapta: 
“Poate că pus în faţa izolării pe care o generează conduita sa publică, domnul Andrei Marga va realiza că supravieţuirea domniei sale în poziţia pe care o deţine vine cu un preţ însemnat, pe care mulţi nu îl pot ignora: distrugerea credibilităţii Institutului Cultural Român şi reducerea sa la rolul de oficină de propagandă.”

Oficină de propagandă (cu patetico-deşănţate aspecte deniale, abia atunci denaturând “misiunea originară” a I.C.R., bat-o focul de memorie selectivă) a fost (mai ales – şi e puţin scris) înainte de Andrei Marga …

Sistarea exportului pe baze ecumenice …

Se ia termenul ecumenic (cu-n sens totuşi restrâns) şi se adaptează (cu delicateţea violului semantic) la situaţi(une)a mult deplânsei (auto)mutilări a Institutului Cultural Român, rezultând un de nediscutat punct de plecare cu mofturi de principiu: ” Trecerea de la un institut ce exportă, pe bază  ecumenică, cultura României,  fără a impune logica naţionalismului autist, la un organism ce deserveşte o cultură de partid şi de stat …” Ion Stanomir, Cultura de partid şi de stat.

Dincolo (mult) de orice tentativă de polemică doare (tot mult) modul iraţional în care am ajuns, în tranşe şi  tranşee, în aproape orice domeniu, să evităm, căpoşi, necesarul dubitativ prin locuirea excesivă a apodicticului …

Un gând într-un rând şi-un pic # 27

Societatea civilă iese din neantu-i sau “nişte regizori” se simt,  subit amnezici, atinşi la simţiciune de reacţiile la foşti lupi băsescofili şi coteriile lor sinecuriste.

Absurditatea golănelii amoralelor autorităţi morale

Doamna Brânduşa Armanca, directoarea I.C.R. Budapesta a aflat, până la urmă, de premiile Asociaţiei Profesioniştilor de Televiziune din România şi se grăbeşte, rostogolindu-se,  în a-i urechea pe toţi, părerind şi ea, într-o abordare sfertosemidoctă, cum stă bine unui intelectual lefegiu dependent de instituţia patapievicienă tunând şi fulgerând în  Prostituţie tv cu premii APTR, un şir de elucubraţii amintind, frapant de stilul colegului Limbăieş: “peisaj jurnalistic (…) dominat de mercenari şi golănaşi mici, de divertisment prost, de moderatori toleranţi sau complici cu nesimţirea unor invitaţi, de analfabetism profesional şi vulgaritate, adunate în contul televiziunii româneşti actuale (…) cel puţin contrariantă este lista premianţilor (…), să-i dai lui Ciutacu premiu pentru emisiunea Vorbe grele înseamnă să glorifici golăneala în jurnalismul de televiziune, aşa cum Premiul special al juriului acordat lui Mihai Gâdea pentru Sinteza zilei de pe Antena 3 anulează criteriul decenţei pentru a premia manipularea şi cinismul (…),talk-show-ul grotesc intitulat La ordinea zilei unde Dana Grecu pare să aibă permanent pioneze fierbinţi pe scaun, iar Radu Tudor trage concluzii stupide pe ton profesoral (…) cenzuraţii Oana Stancu şi Adrian Ursu încununaţi cu un premiu care face praf memoria lui Jean Louis Cal­de­ron, simbol al curajului jurnalistic, acordat acum unor mercenari Continue reading