“Trecând după micile amănunte de detaliu”

Scrie Anne Cheng în “Istoria gândirii chineze”: “trebuie să trăieşti în ton cu vremea şi să te adaptezi schimbărilor”.
Şi, apoi, exemplifică, din Han Feiz:
“Acesta este sensul unei celebre povestioare din Han Feiz și care a cunoscut un succes încât funcţionează chiar şi în limba actuală sub formă de dicton: “Stai pitit după buturugă să pândeşti când vine iepurele”.

Un om din ţara Song îşi lucra ogorul în mijlocul căruia se găsea o buturugă . Şi iată că un iepure vine în goană şi se izbeşte de buturugă rupându-şi gâtul , moare pe loc. Văzînd acestea, omul îşi lasă lucrul şi se apucă să pândească în speranţa că vor mai veni şi alţi iepuri să se izbească de buturugă. Dar alţii n-au mai venit şi omul nostru a ajuns de rîsul lumii.”

Dincolo de liniştea aparentă a povestioarei resimt o profunzime specific asiatică.
Oare “de râsul lumii” sau “în rândul lumii” ?
Şi, păstrând sensul dubitativ, după câte buturugi am stat, vom mai sta, pitiţi şi-n deşarta aşteptare a câte iluzii de iepuri ne-om fi uitat şi ne-om uita, neuitând, să ne mai uităm ?

***
Titlul postării este din mirobolantul Tudor Muşatescu şi mirifica “Dragă Tincuţo