“Măcară că păgân era” …

Contextual reamintirii, dinspre Noica, a categoriilor avansate de voievodul moldav, cedeinţă, câtinţă şi feldeinţă am găsit un articol apărut pe 16 decembrie 2010, în secţiunea Cultura literară, semnat de Eugen Simion, Cantemir, un moralist din sud-estul european, în vremea când academicianul nu bănuia că e posibil să intre pe curs de coliziune cu unul din cei mai mari filozofi dintre conducătorii (eufemism, ask Pleşu) de edituri şi unul dintre cei mai tari conducători (eufemism, din nou, ask Frontul Salvării Naţionale) de edituri dintre filozofi:

< Dialogul dintre Înţelept şi Lume este, în fapt, un joc superior al spiritului. Surprindem, aici, bucuria de a polemiza şi de a înfrînge logica adversarului, de a despica firul în patru şi de a pune lucrurile fizice şi morale în categorii, nu fără o ironie secretă (ironia intelectuală). Aleg la întâmplare reflecţia lui despre avutie: „căci avuţia mai vărtos închide decât deschide, şi mai mult opreşte decât îndeamnă“. O idee scoasă, desigur, din „Biblie“. Cantemir o aduce în campul meditaţiei, o complică, citează pe Seneca („măcară ca păgân era“) şi pe Augustin şi după ce plimbă aceste idei prin mai multe domenii ale spiritului, trage morala fabulei: „căce adevărat iaşte ca avutul, adecă lacomul, numai el avut şi îmbogăţit iară alţii toţi săraci şi mişei a fi pofteste“. În fine, aforismul cantemiresc retează gâtul păcătos al avuţiei neînfrânate cu aceste vorbe: „avuţia naşte mândria cea spurcată“> …

***
Admite filozoful, scriitorul, editorul, cercetătorul, memorialistul, interpretul, realizatorul de televiziune, profesorul universitar, editorialistul, eseistul Gabriel cel Liiceanu “măcară că al intelighenţiei se pretinde” că de demult reflecţia “avuţia mai vărtos închide decât deschide, şi mai mult opreşte decât îndeamnă” e un ineradicabil apel către lichelele pseudoavangardei / pseudoelitei?

Advertisement

Recluziune (in)formativă

Valorizarea (şi devalorizarea) unor idei (comode în accesarea lor pe palierul teoretic) cum sunt  alienarea, contingenţa, libertatea, aporia morală şi facticitatea îşi găsesc la filozoful naţionale o aplicabilitate, zic şi scriu, gurile-degetele rele (hateri, fireşte, monşer), mercantilă (eufemism).
M-am abţinut ieri să mă refer la pertinenta scrisoare semnată de doamna Eleonora Cioran (nu mi-a adus decât un oftat şi nici o noutate despre cupiditatea strâmb camuflată a domnului în cauză,  profil and so on) dar comentariul (excelent) din Ghimpele şi o dilematică abordare ofensivă despre, vezi dumneata, Weltanschauung şi blogosferă, subcategoria “plevuşcă” în care unii îşi lasă, nu se ştie cât de “pernicios” (încă) “petele de hate în spațiul public” mă determină să dau dovadă în scris, adaptând gândul sorescian: uşurel cu lichelele pe scări pentru că există riscul unor vertijuri perorale adaptative!

E lesnicios să vorbeşti, intolerant, despre toleranţă şi să-ţi doreşti, tainic, semafoare de opinii critice în agora!

Berbecismul băsescofil strong “ca şi” …

 

Vladimir Tismeneţki comite, vrând-nevrând, sfâşiat de indegenţele-i ideologice jenant de des schimbătoare un deznădăjduit inventar al sinecuriştilor portocalo-lăcustofili

< Ca şi Grigore Cartianu, Dan Tapalagă, Dan Turturică, Dan Andronic, Cristian Câmpeanu, Robert Turcescu, în spiritul editorialului revistei “22″, în acord cu oameni pe care ii respect in cel mai inalt grad, de la Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu la Mircea Mihăieş, Mircea Cărtărescu şi Dragoş Paul Aligică, nu pot decât să susţin strong>ideea refuzului de a participa la ceea ce poate deveni, prin manopere frauduloase, legitimarea nu doar a loviturii de stat încă avortate, ci şi uzurparea definitivă a puterii politice, economice şi juridice de catre Dan Voiculescu şi mafia transpartinică. >

Feciorul şefului catedrei de marxism-leninism a Universităţii “Constantin I. Parhon” şi şeful catedrei de “Istoria Partidului Comunist al URSS”, la “Şcoala Superioară de ştiinţe Sociale A.A. Jdanov” comite două mici erori: Suspendatul susţine, very strong, că lovitura de stat e gata dată şi nu încă avortată şi tot acelaşi simbol al “puterii politice, economice şi juridice” pronunţă avizat, doar citeşte Levantul de atâţia amar de ani, Cărtărăscu şi nu eronat, vezi bine, Cărtărescu …

Un gând într-un rând şi-un pic # 35

Prestaţiile scrânşite ale domnului Liiceanu, autodeclarat boier al minţii, capătă accente patetice, făcând greu de decelat intervalul dintre o lichea şi un lacheu …

Apel către lichelele apelului pentru respectarea statului de drept şi a democraţiei

Beranger cu o formidabilă postare Aştept un val de indignare şi autoimolare colectivă

Distrugerea structurilor administrative ale ţării prin regionalizare şi desfiinţarea judeţelor tradiţionale, insulta adusă lui Mihai I concomitent cu disculparea lui Antonescu, astea nu-s decât ultimele două picături în hârdăul cu diaree puturoasă pe care Băsescu ni-l plimbă pe la nas de peste şase ani de zile. Aştept nu o indignare tardivă şi molatecă, aştept mai mult de la neamul ăsta emasculat (…) Aştept aşadar ca 6.059.315 de cetăţeni să se revolte, să iasă în stradă şi să ceară suspendarea preşedintelui. Aştept ca 5.277.068 de cetăţeni să iasă în pieţe, să-şi pună cenuşă în cap şi să-şi ceară scuze în mod public pentru că au votat ca ţara asta să fie distrusă. După care, cu coctailuri Molotov şi cu pietre din caldarâm, să ia cu asalt Palatul Cotroceni şi să-l lapideze pe trădător. Mai aştept ca cei peste 100 de Continue reading