Valorizarea (şi devalorizarea) unor idei (comode în accesarea lor pe palierul teoretic) cum sunt alienarea, contingenţa, libertatea, aporia morală şi facticitatea îşi găsesc la filozoful naţionale o aplicabilitate, zic şi scriu, gurile-degetele rele (hateri, fireşte, monşer), mercantilă (eufemism).
M-am abţinut ieri să mă refer la pertinenta scrisoare semnată de doamna Eleonora Cioran (nu mi-a adus decât un oftat şi nici o noutate despre cupiditatea strâmb camuflată a domnului în cauză, profil and so on) dar comentariul (excelent) din Ghimpele şi o dilematică abordare ofensivă despre, vezi dumneata, Weltanschauung şi blogosferă, subcategoria “plevuşcă” în care unii îşi lasă, nu se ştie cât de “pernicios” (încă) “petele de hate în spațiul public” mă determină să dau dovadă în scris, adaptând gândul sorescian: uşurel cu lichelele pe scări pentru că există riscul unor vertijuri perorale adaptative!
E lesnicios să vorbeşti, intolerant, despre toleranţă şi să-ţi doreşti, tainic, semafoare de opinii critice în agora!
Vultureşti 