Tag Archives: Elena Udrea
“Liderul natural”
Cu răsuflarea tăiată dar pretent
Piacere pericolosi
“Mi-ar fi plăcut să o văd pe Elena Udrea la votarea ultimei moţiuni simple în Parlament!”
***
Autorul acestui act de halucinantă vitejie oratorică este caporalul Vasile Blaga.
“Ai grijă ce-ţi doreşti!” e un truism încă insuficient lovit de platitudine …
Vasileee, care partid ?
Nu trebuie să fii comandantul unui concept lung de 306 metri (în caz că ravisanta cere, afectuoasă, dovezi ferme, Zeus, în rolul lui Jimmy Zglobiul, mai “rumpe”, îngăduitor, din dosarul Flota, zece-douăzeci de file) şi nici nu trebuie cine ştie ce studii arborescente, prietenii îndesate cu cei din mainstream sau alte prostii de acest gen pentru a răzbate sensul că Pardemocratlberal a fost în cea mai favorabilă interpretare o cazarmă şi în concret o debara a amantului ideii de progres, comandantului eşecului naţional şi cârmaciul vaporaşelor de hârtie.
În acest context, şi nu numai, caporalul incomplet reevaluat Blaga, unul dintre (prea) mulţii mari mici oameni politici români, ţine “buldogeşte” să fie remarcat cu una din cele mai tâmpe declaraţii ale începutului de an: Iată, vom avea competiţie în partid.
“Iată că” nu presupune cunoştiinţe avansate de filologie şi hermeneutică, “competiţie” se spune, în portocaleză de vameş, la “repetiţie cu public” iar despre “partid” (aplauze în fund, sâsâituri în faţă) evit să mă rătăcesc, chera mu, în ideologia de pseudodreapta şi concepte gen lăcomie cumulativă, selectivitate stipendiată, tribulaţii infantile, vertijuri al pluralităţii, erupţii de crize identitare, jocuri de seductii uşoare şi contaminări subversive…
Bovarism de Roman şi cacofonii blonde
< Până la urmă au câştigat cu scorul acesta, să-şi asume guvernarea cu cine vor ei. Pe de altă parte, Constituţia spune că, după consultări, preşedintele numeşte un premier şi, dacă piCĂ CAbinetul sau două propuneri pică de două ori, atunci se dizolvă parlamentul.>
Elena Udrea, deputat, păreristă, sfătuitoare şi, la nevoie, vocea Constituţiei “care spune” …
Carevasăzică, între lată și înaltă …
< (…) Dedată la sfințenie, madam Udrea sacrifică două genți Vuitton pentru binele creștinătății. Modelul îl oferă chiar idolul ei de la Cotroceni care, gelos că Iliescu, autodeclarat liber cugetător, a reconstruit biserica în care se ruga regina Maria, a dat jos placa votivă, pentru a șterge urmele predecesorului și s-a iscălit pe clopotul din turn. Nimeni nu-i mai poate da jos cucernicia înscrisă în metal iar nea Nelu va crăpa de ciudă. Băsescu a făcut-o, carevasăzică, lată, în stilul lui. Udrea o face înaltă. Lupta pentru voturi și cucernicie trebuie dusă în forță (…) >.
Lucian Avramescu, Elena Udrea, şi bătută la vot şi cu banii luaţi
Oglindă, oglinjoară …
cine-i cea mai bloggeră bolARD din ţărişoară ?
Via POLITICA TA.
***
Bădia, un pic prea invaziv (pentru gusturile potenţiale ale nu scriu cui – pi cui sî scoati), din dreapta doamnei de pseudodreapta, e personificarea bipedă a europenismului (vorba lui Patapievici) denial (la cei doi potenţiali alegători din stânga – Demisia Victor Ponta!, Jos comunismul! – se poate remarca o atitudine poate nu defensivă cât comprehensivă).
Cătălin Botezatu dacă vede această imagine, e capabil, nevricos, să-şi manifeste, plenar şi nonbalnear, frustrările proprietate romanian fashion designer depăşit, cu ceasul gării din Roman, de trendurile moldave …
Fără mine, fabrici şi uzine …
Mă întreb ce s-ar fi făcut USL fără mine? , Elena Udrea, de profesie (înainte şi după Cadavineşti, Galaţi) “urmaşi ai lui Traian” …
Parcă numai cei din U.S.L.?
“În ochii poporului” …
Din înalt(urile propagandei portocalo-lăcustofile) Horia Tabacu, în Evenimentul Zilei (cotidian de unanim recunoscută tulburătoare respiraţie democratică şi demn reper al independenţei presei româneşti) semnează un elogiu la adresa umbritei (unii scriu că e într-un cumplit “dezastru imagologic”) Elena Udrea …
Cum să nu reţii formularea, frizând, sublim, hiperobedienţa, “În ochii poporului ea s-a remarcat prin câteva luări de poziţie împotriva unor grave abuzuri” ?
Luările de poziţie şi debordantele împotriviri la generic formulatele grave abuzuri deschid, când tocmai vor să închidă, perspective relativ obscene iar abandonul acestor ge(ne)roase teme se impune cu necesitate.
Cum să-ţi interzici, însă, o altă întrebare (de-a dreptul contextuală) cu-n procurat mistic fior zegreniano-aspazian, largi tuşe orange, folosire accentuată a clar-obscurului dinspre “Dosarele X” (Adevărul – altul decât al lui să-ţi fie ruşine Dinu Patriciu – e dincolo de noi): câţi ochi o fi având, cu aproximaţie de cincizeci plus unu la sută şi lejeritatea unei priviri din cel puţin elicopter, eternul şi fascina(n)tul popor român?
Vultureşti 