Berbecismul băsescofil strong “ca şi” …

 

Vladimir Tismeneţki comite, vrând-nevrând, sfâşiat de indegenţele-i ideologice jenant de des schimbătoare un deznădăjduit inventar al sinecuriştilor portocalo-lăcustofili

< Ca şi Grigore Cartianu, Dan Tapalagă, Dan Turturică, Dan Andronic, Cristian Câmpeanu, Robert Turcescu, în spiritul editorialului revistei “22″, în acord cu oameni pe care ii respect in cel mai inalt grad, de la Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu la Mircea Mihăieş, Mircea Cărtărescu şi Dragoş Paul Aligică, nu pot decât să susţin strong>ideea refuzului de a participa la ceea ce poate deveni, prin manopere frauduloase, legitimarea nu doar a loviturii de stat încă avortate, ci şi uzurparea definitivă a puterii politice, economice şi juridice de catre Dan Voiculescu şi mafia transpartinică. >

Feciorul şefului catedrei de marxism-leninism a Universităţii “Constantin I. Parhon” şi şeful catedrei de “Istoria Partidului Comunist al URSS”, la “Şcoala Superioară de ştiinţe Sociale A.A. Jdanov” comite două mici erori: Suspendatul susţine, very strong, că lovitura de stat e gata dată şi nu încă avortată şi tot acelaşi simbol al “puterii politice, economice şi juridice” pronunţă avizat, doar citeşte Levantul de atâţia amar de ani, Cărtărăscu şi nu eronat, vezi bine, Cărtărescu …

“Calitatea de apărător al statului de drept” (la aberativ oftativ)

Ne(lini)ştitul şi nelipsitul domn Dragoş Paul Aligică propune o penibilă motivaţie cu pretenţie de suficientă pertinenţă (utilizând, gradual, protaza şi apodoza) pentru a justifica (informat şi elitist-motivat) viitorul stingher eroic  dar atât de stringent  absenteism al băsescofililor de la referendum …

Comunitatea verbaliştilor

Pe Contributors.ro ciclul temeatic “Săriţi, ţărşoara, cap în gură, plagiatul şi endemicul fraudei intelectuale” continuă nestingherit (ce altceva să facă?) dar provocând, cui poate şi depăşeşte înspre, cel puţin, reprezentări, procesul cognitiv al percepţiilor (musai, enorme) stinghereli …

Dragoş Paul Aligică, de lângă foarte înăuntrul comunităţii academice (firească abordarea, după ce face parte şi din comunitatea cultural-artistică)  scrie cu largă restrângere (şi apelând, cât vrând, cât pricepând şi un caz tipic, de manual, la o exemplară redundanţă):

< Am urmărit cu o strângere de inimă, alături de comunitatea academică romanească, disputele recente din jurul tezei că “Toate lucrările de doctorat din mediul academic românesc sunt la nivelul celei semnate de Victor Ponta. Adică sunt nişte compilaţii fără valoare care nu corespund nici pe departe standardelor academice internaţionale.>

În “comunitatea” jocurilor atât de serioase ale “comunităţii” copilăriei i-aş fi sugerat să confirme spunând “zău” cu limba scoasă dar nu mai e cazul, “comunitatea” de referinţă  fiind, de ceva vreme, îngrijorător de multă, chiar, depăşită.
Să poţi înţelege plânsul unui nominalisto-elitocentrist trebuie să-l cauţi, întru dumirire, pe bunul domn Mircea Platon, cel care, cu alonja-i intelectuală excepţională, a decelat (“Forţa crează dreptul. Şi dreapta”) nespus de larg închisa deschidere aligiciană, citând din “Reconstrucţia dreptei”:
< (…) dreapta va fi ceea ce mişcarea politică de dreapta va declara că este de dreapta. Testul ultim este cel al uzului şi al practicii (…) >

Pot să revin acum la iniţiala strângere de inimă, readaptând: “Toate lucrările de doctorat din mediul academic românesc” vor fi ceea ce mişcarea politică de dreapta va declara că sunt sau nu “nişte compilaţii fără valoare care nu corespund nici pe departe standardelor academice internaţionale”. Testul ultim este cel al uzului şi al practicii” …
De forţă acum nu prea mai este cazul dar verbozitatea rămâne, declarativ sau nu, verbozitate!

Cum ce mai face portocalosfera? Federează!

 Domnul de mai jos este,  de mirare nu-i, ambetat absolut(amente, directamente forştamente,  infinitamente,  perfectamente,  strictamente,  subitamente) şi dezlănţuit într-un umoristico- ştiinţifico-fantastic Cum vine treaba cu Planul: Despre PDL, Opozitie, Reformism si d-l V. Blaga, arătându-şi, aproape indecent, depedenţele (şi dependinţele ideologice aferente) dar şi antipatiile despre o nouă, zece, unusprezece … struţo-portocalo-lăcusto-cămilă federată, cu afini, mă subînţelegi,  plate platforme comune dar strict selective, regrupări de curente şi orientări, ce importanţă are că sunt finanţate din sursă unică,  atât de fost absenta societate civilă aberativ-vocală (a nu se confunda cu neamintita şi de neluat în calcul admirabila “plebe” ce a reînviat Piaţa Universităţii în iarnă, capabilă de idei gen Sunt sinecurist şi sunt foarte trist şi nu numai), o profundă (sinonim recomandat “preafund”) “înoire” (emoţia combatantului care ar vrea să se (re)constituie în “resursa umană, mod de gândire şi atitudine, mod de organizare şi comunicare publică” ?) dar cu un “PDL evident central şi crucial” (acronimul vine de la “partidul duduii Lenuţa”) şi, nu era frumos să absenteze, neghioaba şi continuu trâmbiţata reforma-n reformă-n reformă-n reformă …

Mişcarea Populară, albă ca o portocală

Hotnews anunţă (abţinându-se a se bucura excesiv) că Mişcarea Populară debutează pe internet. Asociaţia Blogary şi Teodor Baconschi lansează paltforme online care promoveaza principiile de centru dreapta.

Şi, fireşte, îl citează pe Dragă Hillary :”Am deschis acest blog pentru ca vocea mea să ajungă la cât mai mulţi dintre dvs. – oameni preocupaţi ca şi mine de soarta acestei ţări sau pur si şimplu interesaţi de gândurile şi viziunea celorlalţi. Astăzi, vocea multora dintre noi rămâne suspendată undeva în eterul siturilor şi blogurilor. Dar forţa cuvântului este imensă. Împreună, avem un glas puternic, desluşit. Împreună, reprezentăm suflul unei ample mişcări populare de reînnoire a politicului” …
Cei de la Blogary bat graţios câmpurile susţinând “… asociaţia nu e Albă ca Zăpada. E lupul care o papă pe Scufiţa Roşie”
Ar fi un prilej de amuzament dar nu este deloc. Bazele operaţionale ale nenorocirilor de anul viitor sunt deja structurate, forţate să devină credibile şi funcţionale, acum, la vedere.
Nume ca Ioana Băsescu, Teodor Baconscki, Mirel Axinte, Sebastian Lazaroiu, Mihail Neamţu, Bogdan Ciuhu, Răzvan Cucui, Florin Cojocaru, Adrian Miron, Valeriu Stoica, Mona Muscă, Dragoş Paul Aligică, Theodor Paleologu, Sorina Placintă, Gabriel Oprea, Cristian Diaconescu, Marian Sarbu, Laszlo Tokes, Dan Diaconescu, Lavinia Şandru, toate funcţionând sub îndemnul minilicuriciului “Surpriză. Albă ca Zăpada sunteţi chiar voi. PDL şi generaţia tânară” vor deveni din ce în ce mai prezente, mai stânjenitoare, mai agresive şi mai active …
Cum altfel decât pentru ” soarta acestei ţări” …
M-a prins, subit, dubitativul în braţe: ăştia sunt duioşi sau dubioşi?

Alex Mazilu

Apel către lichelele apelului pentru respectarea statului de drept şi a democraţiei

Beranger cu o formidabilă postare Aştept un val de indignare şi autoimolare colectivă

Distrugerea structurilor administrative ale ţării prin regionalizare şi desfiinţarea judeţelor tradiţionale, insulta adusă lui Mihai I concomitent cu disculparea lui Antonescu, astea nu-s decât ultimele două picături în hârdăul cu diaree puturoasă pe care Băsescu ni-l plimbă pe la nas de peste şase ani de zile. Aştept nu o indignare tardivă şi molatecă, aştept mai mult de la neamul ăsta emasculat (…) Aştept aşadar ca 6.059.315 de cetăţeni să se revolte, să iasă în stradă şi să ceară suspendarea preşedintelui. Aştept ca 5.277.068 de cetăţeni să iasă în pieţe, să-şi pună cenuşă în cap şi să-şi ceară scuze în mod public pentru că au votat ca ţara asta să fie distrusă. După care, cu coctailuri Molotov şi cu pietre din caldarâm, să ia cu asalt Palatul Cotroceni şi să-l lapideze pe trădător. Mai aştept ca cei peste 100 de Continue reading