Despre norociri, nenorociri şi cum să cazi pe gânduri în interviul cu Thomas Bernhard, realizat în 1986 de Werner Wögerbauer și tradus din limba engleză de Daniel Stuparu, Tălmăciri
< Dar cum poate lua naştere ceva nou din materialul vechi al limbii? Există tradiţii la care vă raportaţi, chiar dacă mergeţi împotriva lor?
Întotdeauna există tradiţii, conştiente sau inconştiente. De la lecturile şi joaca din copilărie toate aceste lucruri îşi urmează cursul. Şi pentru că mereu arunci lucrurile care nu îţi plac sau care sunt rele de la bun început, rămâi cu lucrurile pe care ţi le doreşti. Dacă ăsta e un lucru bun sau rău, rămâne de discutat. Dacă ai ales sau nu calea cea dreaptă, nimeni nu poate şti, fiecare individ are propriul său drum, şi pentru acea persoană doar drumul ei este cel corect. Avem o populaţie de patru miliarde şi jumătate, cred, şi patru miliarde şi jumătate de căi drepte. Nenorocirea omului e faptul că nu are îndrăzneala de a-şi urma propriul său drum, mereu apucă altă cale. Mereu năzuieşte spre lucruri diferite de ceea ce este el în fondul lui intim. Fiecare din noi e o mare personalitate, indiferent că pictezi, că dai cu mătura sau că scrii… dar oamenii o iau mereu pe alt drum. Aceasta este nenorocirea lumii în care trăim. >
Vultureşti 