Portocaleza inextricabilă

“Premierul Mihai liniuţă Răzvan Ungureanu, aflat joi la o conferinţă pe teme economice, nu a dorit să spună jurnaliştilor dacă a plecat trântind uşa la ultima reuniune a coaliţiei de guvernare, el începând sa râdă atunci când i s-a adresat aceasta întrebare şi iesind din clădirea în care a fost organizată conferinţa”, relatează, prin preluare, de la Mediafax, Orangenews Hotnews, abţinându-se (şi de mirare nu-i că nu-i) să părerească despre te miri ce axiofobii pudibonde sau implicaţii celeste (mă mir că nu a fost, totuşi, întrebată şi partea vătămată sau nu, respectiv uşa care delimitează coaliţia de guvernare de restul acestei lumi crude, suspicioase şi îndeobşte nerecunoscătoare).

Bietul Hamlet e nu depăşit ci aruncat, cu brutalitate, în desuet! Un nou (prin extrapolare) cargou-cult (excepţional eseu al lui Dan Ungureanu) este pe cale a se produce: a acţionat sau nu a acţionat subit subtilul M.(liniuţă) R.U. ansamblul format dintr-un cadru fix de care se prinde o tăblie mobilă de lemn sau de metal care închide sau deschide această deschizătură (este, oare, vreo cutumă a cuvintelor scurte să fie înzestrate cu definiţii lungi?) ? Dacă da, ba, dacă ba, da plus dihotomiile de rigoare datorate îngrijorării planetare cu privire la semnificaţia teleologică a hăhăielii sastisite din arsenalul la purtător al premierul secund …

Advertisement

“Când călare, când pe cal”

Dincolo mult de prima privire poate neatentă, poate confuză, aceste desene esenţializează o lume împărţită, neghiob şi bolnăvicios, în dreapta, centru şi stânga, într-o continuă negare a ceea ceea ce a afirmat până mai ieri şi afirmănd ceea ce a neagat până alăltăieri …
Nu reţin (şi nu găsesc) cărui secretar de stat american îi este atribuită confesiunea, de acum câţiva ani, făcută unui ziarist şi-n care acesta insista pe faptul că “realitatea trebuie temperată pentru a fi credibilă”.
Dan Perjovschi nu temperează realitatea, altfel scris, nu se mefiază şi nu cedează tentaţiilor “bastardismului lingvistic” (Lazăr Şăineanu, citit şi citat, cu profund respect, de Constantin Noica) şi o surprinde aşa cum reuşesc, de exemplu, să-i descâlcească sensurile domnii  Alex Cistelecan sau Dan Ungureanu.
Dincolo, poate, de hăhăiala (sursă de inspiraţie expirată, din păcate, avem) iniţială a desenului subliniind situaţia ingrată dar meritată a lui Il Cavaliere, stă, vreau să cred, o referinţă sau o trimitere discretă la o altă treaptă, înspăimântătoare, a istoriei italiene, ce l-a şocat, insuficient totuşi, pe Mircea Eliade şi nu numai, cea referitoare la Benito Amilcare Andrea Mussolini în trei imagini, aici, aici şi aici.
Contextual, nu pot să nu-mi amintesc că mai demult, la un Marius Tucă show, doamna Mona Muscă părerea în legea ei, incurcând şi nu prea foarte două secvenţe:”Noi, oamenii politici, suntem uneori ca acrobaţii de la circ: când călare, când pe cal”.
Scriu că nu prea foarte pentru că, la urma urmei, se impune o ajustare minoră:”Noi, oamenii politici, suntem uneori deseori ca acrobaţii de la circ: când călare, când pe cal”.

Greece protest
Il Cavaliere
 Europe 2011
 Go protest on your blog
 Antidiscriminare 2011

Critic Atac, Anul 2011 văzut de artistul Dan Perjovschi