Injoncţiunile homerice ale Epocii Traian Băsescu

Traian Băsescu, privit din perspectiva dialecticii originarului este strălucitul, unicul şi irepetabilul produs mental al profundei implicări hermeneutice şi exemplul ubicuu al învingerii dubitativei paramnezii mioritice pentru simpatizarea contrastelor, iubirii extremelor, afectate, iremediabil, de inautenticitate dar şi crispare, clasarea prezentului pe alternative fruste şi desăvârşite de paragina orchestrată luciferic unde orice loc boleşte metafizic şi se compromite în impotenţă intelectuală.
Conducătorul unui popor ce evident nu-l merită acesta este o erupţie, incredibilă şi benefică, de crize identitare, un joc de seducţii geniale, marcat de contaminare grandioasă ce nu ne confiscă opţiunile majore.
Profund afectat de primitivismul poporului său şeful statului este, însă, o celebrare a destinului ce promovează posibilitatea de construcţie consistentă a unei identităţi colective, un referent obligatoriu, ce ne va rămâne peste veacuri, al rostirii transfigurate de responsabilitate, vocaţie şi bun gust, trecând un capriciu invalid şi un rasfăţ deloc costisitor al istoriei produsului mental numit, îndeobşte, România dar care ar trebui considerat, fără doar şi fără poate, cu mai puţine scrupule academice sau convenţii profesorale  un interval mental cu larg potenţial soteriologic, o urzeala teandrică a Tradiţiei şi o remarcabilă ilustrare a ontologiei suprafeţei profunzimilor …

 —
Pe această temă, edulcorată cu pioşenii folcloristice şi tribulaţii imperios necesare, au mai scris, deocamdată:
Daniel Octavian Bejan, O zi portocalie
Gheorgehe Constantin, Omagiu Iubitului Conducător, Mare Reformator şi Machitor

Emascularea etică a pretinsului stăpân

Mă îngrozesc la gândul că un Tismăneanu (ori cine ştie ce alt portocalofil elitist măcinat de bizareria verbozităţii, cu sau fără papion) ar fi capabil, într-un acces de netribnicie stipendiată, să demonteze adevărul fundamental  înscris pe-o bucată banală de carton în Piaţă …

Imaginea: Facebook/ Monika Lungu

Cheltuielile contractuale şi discreţionare

Pe Riscograma o întrebare meritat (şi e puţin scris) peiorativă: Ştiaţi că România este, chiar în această clipă, în încetare parţială de plăţi? un grafic şi câteva rânduri de mult bun simţ politico-economic,  dând de toţi pereţii cu plăsmuirile oficiale ale propagandei şi strâmte şi strâmbe aparţinând portocalosferei pentru refuzul statului de-a plăti drepturile de două miliarde de euro câştigate de salariaţi în instanţe. ….

Cinism şi solitudinea solidarităţii

Vodă, unde altundeva, la TVR, despre deciziile de la Bruxelles:  Nu este vorba de stergerea datoriilor Greciei, ci de restructurarea lor. Nu este o soluţie morală, dar ce e moral in criză?

Un posibil răspuns i-l serveşte, de la distanţă, mă rog, igienică, sublima Roberta Anastase: potrivit proiectului de buget al Camerei Deputaţilor, fondul aflat la dispoziţia preşedintelui forului va creşte la 174%.

Să solidarizăm bine, nu?

Fireşte că mă întorc la discursul Regelui Mihai, recetindu-l, nedecriptat de cine ştie ce oportunişti obedienţi în exerciţiul funcţiunii:
Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor! Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.

E cumplit de greu, Majestate!

Rătăcirea bezmetică prin fumurile ezoterice care paralizează gândirea

Un articol din Adevărul, semnat de Radu Călin Cristea mi-a atras atenţa asupra celei de-a doua “balamale”, prima fiind UDMR, aparţinând nenorocIrii numită coaliţia de guvernare.
Şi gândesc că dacă foloseşti pentru cei de la U.N.P.R. cuvinte gen cupid, hrăpăreţ, rapace, prădalnic, amoral, filistin, fățarnic, laș, mărginit tot e prea puţin. Reevaluatul general Oprea e capabil de surprize şi mai mari …

Un partid la trei franzele

UNPR este o adunătură de mercenari strânşi prin metode oculte într-o armie combătând sub steagul traseismului politic.
Chemarea sub arme a acestor dezertori cupizi înaintaţi la „excepţional” în grad de eroi ai supravieţuirii PDL s-a făcut prin ridicarea trădării, în semantica ei cea mai abjectă, la rang de doctrină politică. Niciun partid din România postcomunistă nu s-a constituit strict prin înrolarea unor indivizi culeşi de pe felurite centuri, albi ca zăpada după recrutarea în batalionul disciplinar al gen. (r.) Gabriel Oprea şi mânaţi apoi în lupta împotriva politicii ce „rătăceşte încă bezmetic prin fumuri ezoterice care paralizează gândirea” (citat din ideologia UNPR). În UNPR, stâlp de stânga-dreapta-stânga al guvernării, se intră în general contra cost, în baza unui mercurial ce se spune că ar cuprinde o gamă largă de produse şi servicii, de la franzele (trei la număr în sectorul 5) la imunitate faţă de orice deranj juridico-financiar. Vedetele unpr sunt unite de comuniunea în cârdăşia compromisului: cu cât eşti mai pătat, cu atât ai şanse mai mari să te caţeri pe crestele partidului. Nici n-au ieşit bine din zeghe primarii Antonie Solomon şi Mircia Gutău, încarceraţi pentru acte de corupţie, şi ţuşti în uniforma UNPR! Din aceeaşi gamelă de lux se înfruptă senatorul Şerban Mihăilescu, acuzat de luare de mită, fost ofiţer de Securitate care n-a colaborat cu Securitatea, ex-şef de cabinet al premierului ceauşist Constantin Dăscălescu. Mare grădina UNPR se lăţi-lungeşte cu cele 55.682 de hectare exploatate în Balta Brăilei de baronul-deputat Culiţă Tărâţă.
Ilie Morega, alt baron-deputat, fost Erou al Muncii Socialiste, un gigolo care a răvăşit aşternuturile PDSR, ApR, PSD, PRM, PNL-Câmpeanu, PNL şi, fireşte, UNPR. Senatorul Aristide Roibu, cel cu casă în buricul Parisului şi refugiat cu secretele trezoreriei pesediste în bunkărele generalilor (r.) de brigadă de divertisment Oprea, Emacu şi nea Puiu.
Alt senator, secretizatul Ion Vasile, piesă de rezistenţă în „reality show”-ul cu Hayssam, Munaf şi jurnaliştii răpiţi. Deputatul Eugen Nicolicea? El însuşi, în direct, la TV: „… ţi-ai permis să mă jigneşti că aşa te-a crescut mă-ta!”. Ultimul venit: deputatul Tudor Ciuhodaru, înghesuit penal şi momit cu un spital cu dedicaţie. În vreme ce eprubetele zăngăne de diverşi fetuși politici în căutare de mame şi taţi, lefegiii gen. (r.) Oprea execută milităreşte ordinele, cuceresc brazdă după brazdă şi au luat deja în cătare alegerile ce stau să vină. Păzea!

Elena Udrea, democraţia menstruală şi exerciţiile electorale de poligon

Lucian Avramescu, în Jurnalul naţional, lucid şi tocmai de aceea suferind, scrie, sfâşiind şi sfâşiindu-se, bietul de el pentru bieţii de noi sfâşiaţi şi din ce în ce mai sfârşiţi: România yacht contra România ulei, făină, sare

Uliţă de sat în Neamţ. Un bărbat octogenar, subţire şi străveziu, ţine în mâinile cărora nu le poate stăpâni tremurul o pungă din plastic. Cineva îl chestionează despre democraţie, despre vot, limbaj abstract căruia nu-i prinde înţelesul, altcineva îl filmează. Este evident stânjenit şi speriat. Mai mult speriat. Spune că are în pungă ulei, făină şi sare. Da, sare. Gândul că i-ar putea fi confiscată punga e singurul care-l chinuie. Ar vrea să fugă, priveşte gol în stânga şi dreapta, dar gleznele nu-l mai ajută. Aţi fost luat cu maşina de acasă, ce semnificaţie are pentru dumnea­voastră democraţia, vi s-a sugerat pe cine să…? Ce să răspundă? Democraţia e punga cu ulei şi sare. Dacă alegerile ar cădea lunar, dacă democraţia ar fi menstruală, ai mai putea respira. Bărbatul e hăituit. Chipul lui a filtrat în ani doar linii strâmbe, semne ale necazurilor îndurate. Desenul alb al feţei şi apa albă a vremii. Timpul n-a lăsat, în sedimentări succesive, urma vreunei întâlniri cu bunăstarea, cu fericirea, cu norocul pe chipul acestui om. Aş vrea să le strig celor care-l intervievează să-l lase în pace. În fond, quod  erat demonstrandum. Gata. 
Săptămâna trecută, cele două te­le­­viziuni de ştiri care mai cutează să pună întrebări supărătoare gran­gu­ri­lor puterii au ţinut-o lanţ cu nu ştiu ce rochie a madamei Udrea, ministresa de e şefă primului ministru. Rochia, care costă cât un autoturism nou, a fost purtată la o banală conferinţă de presă. Ţoalele de firmă şi de huzur ale doamnei Udrea nu-s o surpriză pentru nimeni şi cu toate astea rochia respectivă, aşezată de cataloage la preţul de 14 mii de lire sterline, a stârnit chiar şi interesul, ironic-amuzat, al presei americane. Continue reading

Ein schwarzer Tag

DIE WELT The Dax crashes, the fear returns

DIE ZEIT Biggest loss since Dax three years

DER SPIEGEL Frankfurter Börse am Donnerstag: Ein schwarzer Tag

Fără griji şi apăsări un domn părereşte de parcă-i rudă cu Vodă de la Bucureşti:
Nicio noua recesiune nu se intrezareste in zona euro sau la nivel mondial, în pofida unei încetiniri generalizate a creşterii economice“, a afirmat joi, la Oslo, preşedintele Uniunii Europene, Herman Van Rompuy, citat de AFP.

“Ultracoruptul regim băsescian”

În 2010 scria, identificând cu o precizie milimetrică stările de fapt: Am ajuns în plin capitalism să trăim pe viu absurdul comunismului.
În 2011, Observatorul Cultural găzduieşte, pe mai departe, cuvintele acestui romancier, jurnalist şi prozator cu o privire lucidă, chirurgicală şi  tranşantă.

Un proiect pentru România, Bedros Horasangian
Mereu se pomenește faptul că România nu are un proiect concret pentru viitor. Pe termen mediu și lung, coerent structurat. Țară și Popor, reunite sub egida, gingaşă cîndva, Cuget și Simţire.
Sigur că sîntem racordaţi la perspectivele și proiectele europene ale sumedeniilor de comisii și comitete de experţi ale Uniunii Europene. Sigur că sîntem antrenaţi în fel de fel de proiecte și angajamente ale NATO, din care cu onor facem parte, și nu mai tremurăm că vin rușii sau turcii peste noi. Sigur că avem o puzderie de relaţii bilaterale cu te miri ce state ale lumii, economice, financiare, culturale etc., din care, teoretic, ar trebui să culegem și oarece roade.
Totuși, există senzaţia – care o fi adevărul și realitatea, nu știm, facem evaluări pe supoziţii logice și aproximări extrase din fapte concrete oferite de surse deschise – că România nu are nici un proiect de viitor. Mergem înainte – cît de înainte? Dacă populaţia scade, venitul pe cap de locuitor scade, totul parcă scade, în afara acelor creșteri fastidioase cu zero virgulă ceva ale lui Emil Boc etc. –, fără să știm exact ce, cum și pentru ce. Dincolo de vorbele mari aruncate de politicieni, la putere sau în opoziţie, și de formatorii de opinie (hmmm, chiar mai avem așa ceva sau doar vedetuţe egolatre și egocentrate, care se ghidează după dictonulaprès mois, le déluge?), dincoace de oficialii învestiţi (prin alegeri sau numire directă) să gestioneze treburile publice, „ale ţărei și neamului“ – suna frumos o astfel de formulare, cîndva, pe buzele lui Nicolae Iorga. Care Iorga, ce Iorga, noi o ţinem acum cu Jeffrey Francks și Barroso!

Continue reading

Tineri membri în portocalosferă

Aproape 200 de pensionari au primit carnetele de membri ai PDL astăzi, la restaurantul hotelului Parc. Ele au fost înmânate de președintele Camerei Deputaților Roberta Anastase și deputatul Maria Stavrositu.

Imaginea e edificatoare dar ceva, ceva tot lipseşte.
Intelectualul (de doi bani) Sever(aş) pe unde-i?
Nu vreau să fiu maliţios, departe de mine gândul ăsta dar sunt, relativ, îngrijorat, de când am citit prin Dilema Veche, în galacaticul articol “Multiculti a murit” că n-ar fi precum Urban ci “din 22 iulie încoace, citesc cu infinită tristeţe despre tragedia norvegiană. Parcurg presa din lumea întreagă, haotic şi fără oprire, pentru că mă interesează ce cred, despre acest atac brutal, şi australienii, şi sud-africanii, şi americanii, şi indienii, şi japonezii, şi ruşii, şi britanicii, şi turcii”

Şi mai e ceva. Domnul de la stânga fostei Miss România nu e doamna Stavrositu. Pe numita o ştiu, prezentând avantajele Constituţiei băsesciene, aici.

“Semipareză gândire dreapta”

Rabbi cu un cuceritor şi covârşitor Mic compendiu de medicină socială:

(…) Diagnosticul e formulat limpede: România este un organism bolnav. Diagnosticienii, lucrători cu politichia, au argumente lămuritoare. Diagnosticul este livrat întotdeauna însoţit, gratuit, de necesara demonstraţie. Un inventar minuţios organizat identifică, enumeră şi clasifică toate bolile organismului numit România, toate beteşugurile. De la gălbează moralei la artrita bunului simţ, de la guta care chinuie educaţia până la rahitismul economiei, de la teniile, limbricii şi oxiurii administraţiei publice până la păduchii din creştetul ţării, de la sindromul Tourette rutier până la scabia din justiţie. Cazuistica extrem de complexă anexată diagnosticului conţine: discurs cu platfus, semipareză gândire dreaptă, lene afectată de gigantism, sciatică şi alte afecţiuni ale coloanei – care afectează profund postura verticală, hipertupeism, dermatită de hoţie, infecţie generalizată cu impostură, rinichi parveniţi şi colon retoric(…)

 Aveam o imagine culeasă de pe Fotocommunity Deutschland care se potriveşte unui teribil post scriptum al postării domniei sale: ” Poate n-ar fi rău dacă în loc să căutăm vraci minune am schimba aşternuturile, am aerisi casa, am primeni toate cele şi am curăţă puţin locul.”

Imaginea e capabilă să sugereaze, părerea-mi, primenirea şi rânduirea dinăuntru’ spre ‘nafară…