Coezivitatea şi (in)dependenţa

Două excelente interpretări ale concretului, echilibrate, lipsite de mioritice dihotomii şi dâmboviţene maliţiozităţi …

Cristian Şuţu, Pe-nserate, despre unificarea dreptei (“Mihai, tu n-ai nici bădărănia lui Băsescu, nici prostia lui Vanghelie, nici tupeul lui Ponta şi nici sânii Elenei Udrea. Ce vrei tu, de fapt?”) şi, pe Twitter, Patrick de Hillerin: “Orice poţi spune despre Marian şi Lupea, dar nu-i poţi jigni spunându-le independenţi.”

“Entuziasm înmilionit” în clarobscur

Cristian Şuţu descriind, în cuvinte puţine, când apăsate, când apăsătoare, o stare de fapt analizată sau sintetizată în 22 de ani în (prea) multe moduri care determină ca referirile la exploatarea sau valorificarea acesteia, după oportunităţi şi, inevitabil, oportunisme, aproape să nu-şi mai aibă (să aibe, cum zice întâi contestatul) sensul. Privesc umbrele din imaginile aduse de acolo şi gândesc că au o semnificaţie nebănuită. În  fond starea Piaţa Universităţii rămâne între indemn (folosit în sens juridic: care nu a suferit pagube, pierderi, răni; teafăr) şi îndemn (derivatul regresiv de la a îndemna): Cine e în viaţă / Să vină în piaţă!


În Dicţionaru limbii româneşti al lui August Scriban clarobscurul este definit drept  imitaţiunea efectuluĭ pe care-l produce lumina pe suprafeţele pe care le bate și lăsînd în umbră pe cele pe care nu le bate.
În Piaţa Universităţii specificul local mai impune ca în afară de lumină să mai fi bătut, recent, şi Jandarmeria Română …