Recesivitate şi balcanism

O postare mai mult decât corectă în ceea ce priveşte lălăiala şi proasta comunicare în Guvernul este o instituţie de stat sau de partid?

Nu pot, însă, să nu-mi amintesc că anul trecut, într-un ianuarie nouă, guvernul era, încă, o debara a Palatului Cotroceni şi actualului primar al Clujului tocmai  i se pregătea o ieşire din funcţia de prim obedient ministru …

Ulucii Cotrocenilor

Am citit pe platforma CriticAtac o analiză scrisă dintr-o perspectivă care m-a lăsat, neliniştit, pe-o margine de gând …
Aş fi tentat să nu-i dau dreptate autorului dar argumentaţia e pertinentă şi pliată pe uneori-deseori atât de prăpădita şi concesiva noastră mentalitate …

Piața Universităţii – casa de toleranţă a utopiei, Horia Patrascu

< (…) Kilometrul zero este preferat de autorităţile statului și pentru faptul că este un teren neutru din punct de vedere politic. Depărtate și de Palatul Cotroceni și de Palatul Victoria, și de Parlament și de șiragul semi-circular de ministere din jurul lui, manifestaţiile din Piaţa Universităţii nu ameninţă cu nimic – nici măcar simbolic – instituţiile statului. Un spaţiu flancat de Universitate, Teatrul Naţional, Teatrul de Operetă și Cafeneaua Artiștilor pare că plutește într-o zonă suspendată, spiritualizată, apolitică, angelică, livrescă. Încă puțin și manifestanţii ar fi fost obligaţi să protesteze în curtea Academiei sau a Bibliotecii Universitare. De altfel – și în 1990 și acum – manifestanții au fost contaminaţi de vecinătatea instituţiilor de cultură, demonstraţia lor transformându-se în scurtă vreme într-un soi de manifestare literar-artistică, întreruptă la răstimpuri de expresii ale devoţiunii (acel penibil „Tatăl nostru” rostit la unison de babe extatice, îngenunchiate).

Când vrei să-l dai jos pe Băsescu strigi pe sub ulucii Cotrocenilor, nu la statuile de la Universitate. Când vrei să cadă Guvernul ocupi Piața Victoriei. Când vrei să te audă Parlamentul te duci la Casa Poporului. Dacă s-ar fi întâmplat așa, manifestanţii s-ar fi eliberat de toată karma negativă a Pieței Universității, ar fi instaurat ceva nou față de care guvernanții nu ar mai fi știut cum să reacționeze. A manifesta în Piața Universităţii înseamnă a duce o luptă de la început pierdută. Înseamnă să crezi că poţi învinge un inamic puternic luptând exact cu aceleași mijloace, cu aceeași strategie și în același loc în care el te-a învins de nenumărate ori.

Revoluţia nu se face între teatru și Universitate – iată ce știu  jandarmii și probabil că, în subconștient, știu și manifestanţii. Un asemenea loc – aureolat de o aparenţă sublimă – este în același timp un loc blestemat, sterp, mort. Un loc în care nu va crește niciodată o schimbare reală pentru că într-un asemenea cadru ești programat subliminal să-ţi exprimi revolta la nivel simbolic. De aceea, la începutul manifestaţiilor s-a dat o luptă pe viaţă și pe moarte pentru schimbarea locului protestelor. Manifestanţii – simţind că un asemenea cadru este cu totul inadecvat revoltei lor și că rămânând acolo le vor slăbi puterile – au vrut să fugă din Piaţa Universităţii ca dintr-o cameră de gazare. Poliţia a ripostat prompt și a reușit să să-i readucă pe manifestanţi în perimetrul anesteziant al Universităţii. Leii paralei din Piața Universităţii sunt deja niște lei tranchilizaţi. În curând, adormiţi, vor fi din nou băgaţi în cuștile lor din menajeriile împuţite ale Bucureștiului. În curând va fi din nou liniște. În curând, vor fi sădiţi – pe cheltuiala primăriei – trandafiri.

Iar când din nou se va umple paharul răbdării, vom veni din nou să-l vărsăm – sub privirile înţelegătoare ale caraliilor – în casa de toleranţă a utopiei. >

Despre (a)normalitatea întăririi, pe scurt

Preşedintele Parlamentului german, Norbert Lammert, se îndoieşte că măsurile adoptate la summit-ul UE de săptămâna trecută pentru întărirea zonei euro vor fi considerate legale de Curtea Constituţională a ţării”.

Atât!

În Republica Mioritică, România concretă mare parte din parlament e pe post de debara a Cotroceniului,  producţia de generali pe scaun pătrat bate recordul mondial, brutalitatea măsurilor luate de guvern este înţeleasă ca un dat existenţial cuvenit sud-estului continentului, realitatea nu e cea reală decât dacă e deformată prezentată de infernala maşină de propagandă a portocalosferei,  ultimul summit al Uniunii Europene e o victorie indubitabilă a lui “eu, ca şef de stat”, subit (sinomiul mojicesc nu se poate exclude) mare iubitoriu de zarzavaturi autohtone,  îndoiala e un lux iar Curtea Constituţională e (poftiţi la eufemisme!) o pseudoblepsie …

Controversatul, contorsionatul şi întunecatul spaţiu carapto-danubiano-pontic

Ceremonia s-a încheiat, şampanie nu avem… austeritate (Vodă,  la depunerea jurământului de către noul ministru al sănătăţii).

România reuşeşte să aibă o creştere de 0,2% în trimestrul II faţă de trimestrul I în condiţiile în care ţări precum Portugalia, Ungaria, Franţa, Olanda, Germania şi Bulgaria au înregistrat o creştere economică mai slabă în trimestrul II faţă de trimestrul I, o creştere mai slabă decât România. Asta denotă faptul că influenţele de pe pieţele internaţionale şi-au pus şi îşi pun amprenta pe ceea ce înseamnă creşterea economică în Europa (Micuţul premier secund despre o fenomenală creştere sub fenomenala-i guvernare secundă. Europooo! Fă-ne loc că venim cu Boc!)

În Marele Boc, atletul tăierilor Ion M. Ioniţă risipeşte vaga ceaţă din autolaudele premierului secund:  Creşterea economică de 0,2% din al doilea trimestru al acestui an, comparativ cu primul trimestru, este privită totuşi ca o supriză plăcută. Chiar dacă România a înregistrat cea mai slabă creştere din UE, 0,2% a ajuns o performanţă, ţinând cont de realităţile economice româneşti şi de încetinirea înregistrată la nivel european.

Isten engem úgy segéljen! (Ritli Ladislau, ministrul sănătăţii, unii spun c-ar fi cel nou, vorba candidatului Traian, “seim picceăr”)

O excelentă analiză despre  schimbarea de paradigma a organizarii sistemului medical pe Hotnews, în Partidul, butoiul cu miere si Loţi nebunul semnat de Vlad Mixich (care ajută mult la înţelegerea multiplelor sensuri ale băsescianului “Austeritate” şi viziunea galacticului nostru conducător despre robinete bete pentru cine nu trebuie).

Via Palatul Şuţu am şansa de a-mi îmbunătăţi (inutil) engleza-mi:
Controversial Tourism Minister Elena Udrea has sparked outrage with her star-printed Dolce & Gabbana number, a frock she admits cost as much as many Romanians make in more than a month. She defended the dress Tuesday, insisting it cost less than the thousands of euros that media has reported.
She told B1 TV that clothes are one of her few joys in life, and the dress was a gift from her businessman husband that cost 780 British pounds (euro900, $1,290).
 (San Francisco Chronicle)

O fotografie din satelit, cu Europa noaptea, poate zice gălăgios, tăcând decent, mai multe despre dezvoltare şi avans economic decât ar reuşi oricare economist sau propagandist al portocalosferei.

Nu se poate să nu se poată!

Vorbeste România tăcută!

RomaniaTacuta.ro este un proiect al Fundatiei pentru Apararea Cetatenilor Impotriva Abuzurilor Statului (FACIAS) al cărui scop este încurajarea participării civice. Pasivitatea românilor faţă de deciziile care îi afectează în mod direct reprezintă un impediment real al democraţiei. Cetăţenii au dreptul sa-şi exprime public opiniile, propunerile şi nemulţumirile faţă de sistem.
Fie că este vorba despre decizii politice, despre economie, despre înfăptuirea justţtiei sau lipsa locurilor de muncă, opinia cetăţenilor este fundamentală şi trebuie luata în considerare.
RomaniaTacuta.ro oferă spaţiul necesar exprimării opiniilor fiecărui cetăţean şi oportunitatea dezbaterii propunerilor lansate.

“PD(minus)L vrea să mulgă tot de ce se poate” (Mulsul pe sârmă)

Marele analizd şi vizionarul om de televiziune, domnu’ Mircea Marian în Există viaţă în PNL şi fără Crin Antonescu:

populism. Refuzul de a acţiona decisiv în zona companiilor naţionale, unde arieratele au crescut şi se duc spre 5% din PIB, arată că PDL vrea să mulgă tot de ce se poate din această zonă, pentru a-şi finanţa campania şi pentru a-şi îmbogăţi clientela>

Câtă bravură cutezătoare, câtă dârzenie încumetată şi  îndrăzneală temerară, chiar, se poate scrie fără jenă, intrepiditate şi petulanţă  după ce, la mijlocel de articol, ai negat opinia poetului naţionale, Cărtărăscu, despre fenomenala şi ce bine ar fi dacă va fi alianţă Băsescu – Patriciu, să suprimi, nemilos şi nerecunoscător, valoarea intrinsecă a componentei “L” adusă, sfios, în poşetuţă, de suprema Nutzi, încrâncenat, în mape, de Theodor Stolojan şi Valeriu Stoica, zâmbind ca tuta, în traistă, de Gheorghe Flutur şi, sobru, restul mozaicului de către Radu Feldman Alexandru, să pomeneşti de frânghie lunecări în casa spânzuratului populism pre când tocmai conducătorul şi şef al statului a pornit o campanie urieşească împotriva acestui flagel care, în absenţa identificării corecte, l-a adus şi nu se mai dă dus de la Cotroceni şi, demenţial, să suspectezi, otova,  pe Boc, Roberta Anastase, Baconschi, Sulfina Barbu, Albă ca Lăzăroiu sau Sever Voinescu că, evitând acţiunea decisivă şi incisivă, merg (vaaai!) la muls de tot ce se poate prin companiile naţionale …

Oare domnul Mircea Marian ştie de circumstanţele funeste la care se expun cei care sunt cuprinşi, brusc şi inexplicabil, de pasiunea de-a fotografia gloanţele din faţă sau de a trage, fără somaţie, în portocalofili chiar în (vorba lui Şerban Foarţă) gazela lor de perete?

UPDATE

Din motive de Băsescu: România este în situaţia de a merge pe sârmă, adaptez, în voită paranteză, şi titlul postării …

Octavian Ştireanu

Admir înverşunarea şi tenacitatea domnului Octavian Ştireanu care nu oboseşte a scrie “Domnul Traian Băsescu (care a pierdut alegerile pe teritoriul ţării)” de câte ori se referă la vremelnicul chiriaş de la Cotroceni. Iar eu nu obosesc în a-l citi cu mult interes …

Foto de aici.