Adecvarea între nominal și real

“Într-o zi, marchizul Zhao din Han, beat criță, adormi. Slujitorul care avea în grijă pălăria marchizului, văzând că stăpânului îi e frig, îl acoperi cu o mantie.
Când marchizul se deșteptă, fu plăcut surprins și-i întrebă pe slujitori:”Cine m-a acoperit cu această mantie ?”. I se răspunse că slujitorul cu pălăria. Atunci marchizul pedepsi și pe slujitorul care avea în grijă mantia, și pe cel care avea în grijă pălăria, pe primul pentru că nu-și făcuse datoria, iar pe-al doilea pentru că își depășise obligațiile. Nu că marchizul nu s-ar fi temut de frig, dar el considera că amestecul unui funcționar în treburile altuia era cu mult mai păgubitor decât frigul.”

Anne Cheng, Istoria gândirii chineze