Ză_dărnicie, chera mu …

Via Béranger, Richard Wiseman: why Starbucks vans shouldn’t have sliding doors! 

Contextual, imaginea e asimilabilă sintagmei “intelectualii lui Băsescu” și emfatica inutilitate cărtăresciană a vorbelor inutile 

Cărtărescu versus Cărtărăscu

Omnipăreristul Volodea, cantonat în mefiată disparitiate compătimitoare:

< Imundițiile debitate la adresa lui Mircea Cărtărescu în aceste ultime zile, de fapt reluarea unor aberații diseminate de luni, dacă nu de ani de zile, fac parte din asaltul spiritului primar agresiv, spre a relua formularea lui Marin Preda, împotriva adevăratelor valori. >
( O capodoperă numită “Orbitor”)

Ilustrul anticomunist pare să nu înțeleagă că pe Mircea Cărtărescu nu-l poate apăra nimeni de Mircea Cărtărăscu
În rest, toate cele bune,  jos comunismul, sus „așa-zisa dreaptă liberal-(a)gnostică”, jos informatorii Securității, sus pseudointelectualii aserviți,  jos resentimentarii,  în fine, jos josnicia și josnicii, “să fim tandri, mai zise o muscă” și, “de n-o fi cu bănat”, mai ușurel cu așa numita capo d’opera pe scările axiologiei …

Să cheltuim, chera mu, să cheltuim tujur …

Sinecurismul – studiu clasic de caz ( Cum a construit ICR imaginea lui Cărtărescu pe banii statului: În trei ani s-au cheltuit 4.086.887.500 lei) …

(…)
cã mâine vom fi pradã inundaţiilor, surpărilor de teren, beţiilor crâncene,
cã mâine un ieri cu labe de păianjen de fân îţi va umbla în cârlionţii de flori ai coiffurii
zăpăcindu-te, ambetăndu-te …
sã fim tandri, bâigui poligonul căţelu lipindu-şi irişii
de şoldurile voluptoase ale autobazei filaret
sã fim tandri, singurãtatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu
sã fim tandri, mai zise o muscă.
(…)

De comentat?
Sã fim tandri, mai zise o muscă!”

***
Pot, însă, îndrăzni o asumpţie zăpăcită şi ambetată de-un european fior federativ: musca era a contabilului din Pomerania

Poetul Zen şi disconfortul emotiv al camarilei

Mircea Cărtărescu (Cărtărăscu pentru Băsescu) comite o tentativă de disidenţă apofantică în Locomotva inversată din oficios:

< Preşedintele Băsescu face în ultimul timp greşeli peste greşeli, se comportă ca o navă în derivă, fapt care, dacă nu mai poate afecta destinul său politic, încheiat oricum o dată cu mandatul, afectează dreapta românească şi partidul pe care l-a creat cândva, PDL-ul. Locomotiva a rămas la fel de energică, dar şi-a inversat mersul: acum trage înapoi cu aceeaşi forţă cu care odată împingea înainte. Cine nu observă acest lucru, îl va observa când va fi prea târziu.>
 
Ce pare să uite stelarul contemporan în aiurita şi aiuritoarea lui interpretare sunt câteva aspecte fundamentale:
– Prim-“Preşedintele Băsescu” a făcut tot timpul greşeli peste greşeli, multe cu iz penal, dincolo cu mult de blânduţul “în ultimul timp”;
– Prim-“Preşedintele Băsescu” nu se comportă ca o navă în derivă ci s-a comportat ca o navă în derivă dintotdeauna (poet, poet dar să omiţi şi  trecutul glorios în secta securisto-comunistă nu e levantin)
– Prim-“Preşedintele Băsescu” nu afectează dreapta românească pentru că la o analiză mai atentă şi echidistantă pretinsa dreapta actuală nu e mai mult decât un  monopol, cel al unei aşa-zisei drepte – care e de fapt o stângă liberal-(a)gnostică .
– Prim-“Preşedintele Băsescu” “şi partidul care l-a creat cândva, PDL-ul” e o altă tentativă de fentă jena(n)tă, PD-ul creat de Petre Roman şi ciupit de Băsescu a devenit “PDL-ul” prin sosirea (oficial i s-a spus comasare prin absorbţie) stolojaniano-feldmaniană a lui Nuţi Suprema (insuficient maturizată politic după gustul doamnei Sabina Fati) cu PLD-ul lui badea Flutur (fără oi, încă) după schimburi repetate de imprecaţii cu Tăriceanu, manipulatorul ostentativ, derivata locomotivă (era în 2007, unamuno, nebuno!) fiind de mult şeeef al statului iar PD-ul încă la dreapta de centru stânga …
 
Nu sufăr de amenzii lirico-isterico-istorice dar îl înţeleg pe acest exemplar dârz al postmodernismului doar în scrânşita exprimare: ” Cine nu observă acest lucru, îl va observa când va fi prea târziu.”
E un poetic, patetic, tardiv şi laş îndemn la a părăsi corabia constatând dar necontestând că locomobilul căpitan e şi beat şi nebun …

Elena Udrea goală de sens

Pardemocratlberal.
L-am folosit de atâtea ori şi tot nu-l pot reţine. Cuvântul, de este cuvânt, ceea ce mi-e greu să cred, o distrofie a unor vocabule, mai degrabă, aparţine Elenei Udrea şi l-a identificat, cu ocazia convrgresului din mai, Cristian Tudor Popescu, în “PDL are nevoie de un rege” …
De aici: P.S. Pedeliştii sunt lacomi şi la litere, le înghit pe nemestecate:T.Băsescu spune”presdenţie” în loc de preşedinţie, V.Blaga “candează”, nu candidează, E.Udrea iubeşte “Pardemocratlberal”, şi nu Partidul Democrat Liberal. Cam cum se zicea pe vremuri “Toaşgeral” în loc de Tovarăşul General.
Scriind despre modalitatea anapoda a transmiterii şi retransmiterii ecoului în portocalosferă am avut nevoie, pentru exemplificare, de Pardemocratlberal, dă-i căutări cu google, pe bucăţele şi fragmentat căutând am crezut că dau de-un indiciu într-o postare mai veche de pe Politeia.
Mai veche, adică 2 septembrie 2009, cu-n titlu greu de ocolit  CTP-ul, Udrea si erectia la romani şi cu referiri aproape deloc elogioase la adresa unui articol publicat în Gândul (încă pe tarabe, pe vremea aceea) Savanta şi Amanta.
Este acolo o referire care mi-a dat de gândit despre cuvintele care rămân sau nu imune la timp.
<Nu pot sa nu afirm ca in “zile bune”   scoate si CTP-ul un editorial de calitate, nu pot sa-l acuz de “tonomato-manie” si chiar apreciez incercarea lui de a fonda o “coperativa jurnalistica” nestiind ca a fost infiltrat de doi escroci notorii – unul care era finantat de Patriciu si celalat se finanta din afaceri nebuloase cu Serviciul de Telecomunicatii Speciale>.
Cei doi escroci notorii sunt bine mersi (la fel şi dumneavoastră!), cu primul, poetul naţionale Cărtărăscu vede posibile alianţe ale Băsescului (dacă-şi lasă firea acasă) iar despre al doilea şi afacerile nebuloase cu S.T.S. nu reţin să se audă cine ştie ce cu excepţia unei nebulozităţi, după caz, nervozităţi şi mai accentuate …
Unul din comentatorii la  “CTP-ul, Udrea si erectia la romani” scria: ca o completare la postarea lui ThPH, un articol excelent al lui HRPatapievici …
Hai să hai şi acolo.
Salt în abjecţie
<Ceea ce s-a petrecut marţea trecută, după un lung şir de deraieri şi derapaje pregătitoare, reprezintă un salt decis în abjecţie. Este vorba de emisiunile „Sinteza zilei” (moderator Mihai Gâdea) şi „În gura presei” (realizator Mircea Badea)>.
Şi dă-i şi combate, toate petrecându-se în septembrie 2009 …
Memoria, bat-o vina, mă împinge să mai caut o abjecţie, notorie:
10 decembrie 2010 Patapievici: Geoana, protagonistul unei scene de sex oral
Băsescu a lovit copilul, ci cred ca doar l-a împins. Greşeala sa a fost că nu a negat imediat. A fost un pic ca in cazul lui Bill Clinton, în chestiunea cu sexul oral… Apropo, ştiu din surse sigure că lui Băsescu i-a fost oferită o casetă cu Mircea Geoană făcându-i-se sex oral şi a refuzat să o folosească împotriva lui. Este un om cinstit, credeţi-mă>, declară Patapievici, în cadrul unui interviu acordat cotidianului La Vanguardia
Mă întorc la “Salt în abjecţie” să-l citez pe ştiutorul din surse sigure:
“Cum poate fi calificat acest exerciţiu intelectual? Moralmente, ca abject. Jurnalistic, ca nul. Omeneşte, ca degradant.”
Şi încă o revenire.
Finalul din “Savanta şi Amanta” rezistă, din păcate, cu succesuri, timpului:
<Elena Udrea, presa, alături de adversarii politici ai lui Băsescu, este cea care umflă de la o zi la alta această băşică de neant.
Doamna Udrea are gura mare şi înghite toate acuzaţiile, insinuările, insultele (gen „caz patologic“), metabolizându-le pe loc în notorietate. În tot bâlciul legat de „a furat, n-a furat“, „e scump, e ieftin“, „legal, ilegal“, văd că nimeni nu susţine tăierea răului de la rădăcină: desfiinţarea Ministerului Turismului, inventat pentru d-na Udrea. Turismul românesc are nevoie în clipa de faţă de cel mult o debara, o gheretă la Guvern. Nu vreun contract cu Eurosport sau cu Bregovici e prea scump, orice leu cheltuit la acest minister-gablonţ e un scandal în economia actuală a României, în care sute de mii de bugetari aşteaptă să fie daţi afară. Altfel, vom fi conduşi pe nesimţite câtu-i hăul (adică până va fi trimisă în judecată distinsa d-nă) de „legea Udrea“.
Ca să nu mai vorbesc de cei care îşi pun speranţa într-o eventuală înfrângere a lui Băsescu în decembrie. Aceştia uită cum s-a căţărat în sistem fata din Buzău: mai întâi Cocoş şi PSD, apoi Stolojan şi PNL, apoi Băsescu şi PD-L. De va fi să piardă Băsescu, Elena nu piere, ea se mişcă natural. Încă o deosebire între cele două Elene: Udrea n-ar sfârşi la zid, sub gloanţe, alături de bărbatul ei>.

Şi toate astea mi s-au întâmplat pentru că nu mi-am amintit, la timp, de ministeriala şi nu savanta formulare “Pardemocratlberal” …