Scoborâtoarea lui T. Putinescu (căţărarea în politichie)

Karina Knapek  de la Intact Images a reuşit să surprindă, peste umărul reporterilor,  pentru Jurnalul Naţional, o imagine reală şi secvenţială a unei Elene Udrea ce nu reuşeşte să-şi înfrâneze una din manifestările tupeului ei caracteristic,  cu unul din rictusurile reprezentative, amestec de  obrăznicie, înfumurare şi impertinenţă ce se manifestă atunci când îşi pierde, pentru scurt timp, controlul şi nu-şi mai stăpâneşte primitivismul mascat  …
Fecioara de fier forjat a Pardemocratlberal părerea, în succesurile ei, conform cărora  aroganţa creşte accentuat odată cu scăderea temperaturilor, despre cei din Piaţa Universităţii: avem toată compansiunea şi am încercat şi încercăm să îndreptăm lucrurile, să găsim soluţii şi, în primul rând, încercăm să fim extrem de deschişi  dar cum compasiunea nu e în trend, îndreptarea e o noţiune vagă şi extrem de deschisul e doar aplicarea unei indicaţii propagandistice, aceasta a fost treapta de unde nu a ezitat să tragă, fără somaţie, din nou, în cei de la PSD şi PNL, manifestând, prin penibile repetiţii, severele ei parmanezii portocalofile din punctul de vedere al mai mult decât profitabilului ei traseism personal. Nu am cum să omit genialul editorial semnat de Cristian Tudor Popescu, “Savanta şi amanta”: “Aceştia uită cum s-a căţărat în sistem fata din Buzău: mai întâi Cocoş şi PSD, apoi Stolojan şi PNL, apoi Băsescu şi PD-L.

Croitorul minunat (din auzite) trebuie înlocuit!

Multă vreme (din puţina avută la dispoziţie) mi-a rămas, agăţată de-un gând, sentinţa, concisă, formulată de domnul Radu Călin Cristea : “Alternativa la Băsescu şi la democraţia de faţadă a regimului său autoritarist nu numai că există, dar se şi impune.” …
Rătăcind, înspre crucea zilei, prin vechi scrisori (electronice)  am dat  de-o legendă pe care o pricestuiam, undeva prin 2006. Doar că n-am găsit acolo de unde am aflat-o. Am apelat la soluţia consacrată drept prezidenţială, de-i mai spune Google şi am aflat de pe blogul  Luizei Ştefan (Mulţumesc, Doamnă!) că a fost consemnată de Tara Bennett Goleman în Alchimia emoţională …

< O legendă povesteşte despre un tânăr care auzise cum că ar exista un croitor minunat, Zumbach, care face nişte costume ce au darul de a face pe oricine să arate chipeş şi elegant. Într-o zi, tânărul se duce la Zumbach şi îi cere să-i facă şi lui un costum. Aşa că Zumbach îi ia măsurile şi îi spune să se întoarcă peste o săptămână. După o săptămână, tânărul client vine nerăbdător să îşi ia costumul şi i-l dă tânărului ca să îl probeze. Arăta minunat – cu excepţia faptului că o mânecă era mai lungă decât cealaltă, că nasturii nu se potriveau şi că pantalonii erau prea scurţi. Cum era de aşteptat, clientul se arătă nemulţumit. Zumbach, profund jignit, spuse cu indignare: „Nu costumul e de vină. De vină e modul în care îl porţi. Dacă îţi îndoi numai puţin cotul stâng, mâneca va cădea perfect. Şi dacă te apleci puţin în faţă şi îţi ridici umărul drept, nasturii se potrivesc perfect cu butonierele. Iar dacă îndoi puţin genunchii, vei vedea că pantalonii vin minunat.” Clientul încercă să facă aşa cum i se spuse şi – ce să vezi? – costumul îi venea turnat – şi arăta superb!” 

 Şi recitesc din nou cuvintele încărcate de grele sensuri: Alternativa la Băsescu şi la democraţia de faţadă a regimului său autoritarist nu numai că există, dar se şi impune.”
Costumul lui navalo-năvalo-reformatoro-schizoid, cu şi fără plloni flexibilizaţi, văzut, cu genunchii, cel puţin, puţin îndoiţi şi ge(ne)ros stipendiată perspectivă subiectivo-comparativo-exclamativo-volodiană drept armură imbatabilă, mie unuia nu mi se potriveşte!

Spirtul stării de spirit

Moş Călifar, dezlănţuit, de nestăvilit şi complet irezistibil în Ca si Rapidul, Dan Diaconescu e o stare de spirit. Sunt pus în faţa evidenţei. Din text o literă măcar nu merită înlăturată şi nici adăugată. Blog, scrie-s-ar, de elită!

Şi, da! Sunt invidios! Fireşte în sens pozitiv, coborând uşor înspre de (cam de) mult trecuta copilărie: când mă fac mare îmi fac (încă) un blog şi vreau (câteva lacrimi de rigoare, uşor joc de glezne) să scriu ca Moş Călifar!

Ca şi Rapidul, Dan Diaconescu e o stare de spirit

 

Dan Diaconescu a reușit să creeze o stare de spirit în   România care trebuie coagulată

Da, o stare de spirit retardă. Cine emite cretinismul de mai sus ?  ( nu intrebaţi cum trebuie coagulată România, ar fi degeaba ).  Lavinia Şandru.
Cine e Lavinia Şandru ? Preşedinta de partid scară de bloc, sosită de pe centura politicii cum o caracteriza fostul şi actualul ei idol, Băsescu. Ca rrrumâncă imparţială cu toate partidele. Cum să nu se inţeleagă cu otevistul sosit în politica de pe centura jurnalismului* ? Ah sa nu uit, Lavinia e de asemenea şi soţia primarului PDL din Slatina, gogul care ducea lumea la vot cu autobuzele.
Nici o legatură cu centura…

* Centura jurnalismului <-> program OTV de ieri :
17  : Sonny Boy Tudor Barbu despre complotul rusesc bazat pe agenţii KGB –  Regele Mihai, Crin şi Ponta. Victima: evident Băsescu
19 : Reportaj în ţigănia din Buzeşti
20 : “Ciocoiul Oprescu aduce ciuma în piata Matache”. Ţiganii din zonă, jumătate beţi morţi, au gasit un şobolan
22 : Oana Zăvoranu dă muie tuturor
Asta apropos de IQ unuia capabil sa-l voteze pe DDD

Crâncena realitate este că dacă mergi pe poteca indicată de bunul Moş, ajungi la oficios. Citeşti: Dan Diaconescu nu va intra în PIN, dar se pregătește de un parteneriat politic cu președintele acestei formațiuni, Lavinia Șandru. Mai exact, cei doi vor să formeze din cele două partide pe care le conduc o nouă construcție politică de stânga şi înmărmureşti.

Care partide (adaptare la “canalul” analizat), mânca-ţi-aş?