***
Urmărind să mute atenţia media de pe N.S.A. se practică, pe globaliceşte, un patriotard discurs, “secsia” luptători neînfricaţi, în fond un umor (mascând, penibil, umorile neocon) politic (şi) american de o deprimantă calitate …
Tag Archives: Barack Obama
Istoria isteriilor
Japonia, protejată cu “scutul nuclear” american. Promisiunile lui Barack Obama.
***
Istoria, calendar al accidentelor (Mihail Sebastian), Lucius Veratius şi întrebuinţarea lucrativă a epidermei (Justinian, tot prin intermediul lui Mihail Sebastian), paramnezii strategice (Hiroshima, Nagasaki) şi acrimonia armoniei, tăcută dar zgrunţuroasă, dintre sintagmele “hotarele nemerniciei” şi “nemernicia hotarelor” …
“Preshe” Obama, de-abia pe locul 5
Via ipostaze: Justin Bieber dethrones Lady Gaga on Twitter
Definiţia, în limba română, pentru confabulaţie e uşor eronată pentru că trimite către patologic, anglo-saxonii având o apreciere mai exactă: confabulation” is a phenomenon in which our brain convinces us to believe we’ve experienced something that’s never happened.”
Altfel nu se explică o ştire aparent marginală dar un detaliu care subliniază grandoarea decăderii:
“(CNN) — In a perfect world, our most popular Twitterer might be a brilliant scientist, writer, philosopher or spiritual leader.
In this world, he is an 18-year-old pop star with famous hair.
On Monday night, Justin Bieber surpassed fellow singer Lady Gaga to become the most-followed person on Twitter. As of Tuesday morning, The Biebs had more than 33,333,000 followers, while Gaga was closing in on 33,329,000. Both numbers continued to creep up, but it appeared Bieber was gradually increasing his lead.”
Iar top 10 (şapte dintre ei sunt “cântăcioşi”) aproape vorbeşte, tăcând, singur:
1. Justin Bieber — 33.333 million
2. Lady Gaga — 33.329 million
3. Katy Perry — 31.4 million
4. Rihanna — 27.9 million
5. Barack Obama — 26.1 million
6. Britney Spears — 23.3 million
7. Taylor Swift — 23.1 million
8. YouTube — 22.2 million
9. Shakira — 19.3 million
10. Kim Kardashian — 17.2 million
Obamacare
Atât de scurt să fie drumul (cvorumul se pare că e lipsit de relevanţă) de la socialism la fascism (inteligenti pauca!) în cazul preşedintelui (echivalentul funcţiei mioritice de şeeef al statului) american ?
“Technically speaking, it’s more like fascism. Socialism is where the government owns the means of production. In fascism, the government doesn’t own the means of production, but they do control it, and that’s what’s happening with our healthcare programs and these reforms.”
Licurici, vicelicurici, minilicurici (reprezentare tridimensională a onirismului)
Oficiosul, triumfător: Băsescu a adus de la Obama promisiunea Visului American şi o imagine intens prelucrată (bată-i vântul de pixeli):
Perspectiva nu este completă ci voit ignorată, genunchii, din dreapta jos, fiind, grobian, destinaţi anonimatului.
Noroc cu imaginea de la Moş Călifar.
Ea dumireşte complicata relaţie gazdă-musafir invitaţi, prin complicate reţete, la gazda titulară, transformând imaginea în gazdă, vicegazdă musafir şi aproape obsesiv autoinvitat musafir …
Coşul cu mere se pare că nu are nimic împotrivă …
Despre parapon fără îmbufnare
Înţeleg din Nu vă mai supăraţi pe francezi! cum (necum) că “Zău nu înţeleg de ce se inflamează toată lumea pentru că, în nu ştiu ce emisiune care insistă că e umoristică, francezii ne-ar fi făcut păduchioşi şi aşa mai departe. E cusută cu aţă albă, parol!”…
E o seară atât de frumoasă a unui sfârşit de săptămână din capătul de dincoace al toamnei şi trenul lui Costin Comba mai are câteva ore bune de mers încât n-am chef să alerg prin satul mondial să aflu detalii despre te miri ce idiot de realizator de emisuni în disperată căutare de rating …
Îl cred, fără rezerve, pe Daniel Octavian Bejan şi sunt de acord cu majoritatea concluziilor şi îndemnurilor sale dintre care cele la excogitaţii ferme, abţinerea de la tâmpe impacienţe şi nelinişti metafizice sunt prioritare.
Iar la remarca “N-ai cum să mai faci bancuri pe seama altora când îl ai preşedinte pe unul ca Sarkozy” simt nevoia, duminică fiind, să dau o spargere la un magazin de galanterie, să fur de acolo o pălărie, să mi-o aşez pe cap şi apoi s-o ridic în faţa bunului Rabbi!
Cu minima condiţie, vecină cu idiosincrasia, să admită că nici românii nu pot face bancuri pe seama altora când îl avem preşedinte pe unul ca Băsescu, chiar dacă l-ar primi, săptămânal, la Casa Albă, nenea Obama!
Vultureşti 
