Ignoraţi ciclic, elevii clasei a XII-a devin, otova, subiect de erectilă sensibilitate naţională şi asta într-o ţară în care, nu numai sub efectul coabitoactivului, toate merg unse, tunse, disjunse şi bine pătrunse …
Aş fi stat cuminte în colţu(leţu)l meu de lume dar circulă pe Twitter un fel de nici măcar glumă: “Ana are mere. Cine are mere? Ce are Ana? ADMIS.” ce, fără (po)veste, m-a extras din papuci …
Nu am idiosincrasii (astea aparţin celor din mainstream) dar parcă e prea mult.
Dacă tot suntem, iremediabil, cantonaţi în miştocăreală, hai să admitem că într-un stat merkeliabil barrosabil de drept, apărat cu îndârjire de (apud Curtea Constituţională) “şeful statului”, ghiduşia enunţată mai sus este de-a dreapta dreptul subversivă.
Vorba rusului, long story short, să facem marele salt, fără vocaţie dar rezumativ şi vocativ, cu-n “Traian are mere.” (hiperbole despre aşa ceva are cine scrie) ….
Redundantele (eufemism pentru tâmpe) întrebări “cine” şi “ce” ar aduce, atunci, atingere legii siguranţei naţionale, s-ar constitui în cumplite vulnerabilităţi şi ar stârni îngrijorări la Strasbourg.
Dacă tot nu avem sfiala (desfid decenţa invocată de funestul Funeriu) respectului pentru dascăli şi pentru cei care îşi susţin un examen de referinţă atunci e acceptabilă şi hăhăibilă formularea “Traian are mere. ADMIS!”
***
Pluralul modestiei, cu ghilimelele de rigoare, l-am împrumutat, galopând după sensuri pentru “otova” dintr-un excelent (musai ca de voie bună de citit) editorial semnat de Daniel Vighi “Mărturisesc că mă trage aţa spre o hermeneutică otova” (o să aflaţi, încă o dată, diferenţa dintre “ingeraş” şi “drecuşor”)…
Vultureşti 