maledicții-n amalgam …
Pfiffe in Potsdam gegen Merkel / Whistles against Merkel in Potsdam
Tag Archives: Angela Merkel
Mami, Mami, kuck mal, die Eurokrise im #Neuland!
Via Tilo Jung
Der Spiegel
Isteneeem!
Ăvaaai, citesc, incredul recitesc o ştire calibrul 22 (abia terminasem de străbătut mlaştina miştocărelii semante de Ion Stanomir, propagandist constituţional, la adresa profesorului Marga):Premierul Ungariei, Viktor Orban, o compară pe Angela Merkel cu Adolf Hitler …
***
Cum adică acel urban Viktor Orban, prieten cu nu scriu cine (că-i sub efectul coabitoactivului) face zicere radiofonică despre colega ideologică, Frau Angela, prietenă cu iar nu scriu cine (că-i ocupat şi cu securitatea informativă a flexibilizării pilonilor Mişcării Populare) ?
Că are sau nu dreptate Viktor Orban nu are importanţă din moment ce merge, ţanţoş împăunat, pe o cărare de mult bătută …
Asemănările dintre Merkel şi Hitler şi “imperiile lor accidentale” le-au evidenţiat, primii (cine altcineva decât) grecii!
Bitte merken Sie sich …
Metafizic bulversat, subconştient ranversat
Marian Rada, antrenor de vreme rea, după meciul (fireşte) pierdut (şi) de ieri:” Am jucat cu şapte fotbalişti foarte tineri. Subconştientul lor este destul de bulversat” …
Beton explicaţia! Beton armat divagaţia!
Păstrez această soluţie completă (formulată în fotbaliceşte) şi realizez că nici cancelarul Angela Merkel, în tinereţea-i, nu a fost departe de starea fotbaliştilor de la Rapid (Reformkommunistin) iar domnul Predoiu şi Cătălin, vărul verişoarei sale şi posesor, ca oricare altul, de subconştient, s-a trezit din adânca-i somnolenţă şi părereşte (cum magistral, pe vremuri, scria Adrian Rizea “află ce gândeşte după ce aude ce spune”) despre numirile procurorilor “Lista e incompletă, Daniel Morar trebuia să fie procuror general”, ‘neaţa, nene, vezi că nu înţelegi efectele, pe termen scurt, ale coabitoactivului?
Dau să revin la oile şi sâmbrele aferente (că este la mare căutare în domeniul flexibilizării pilonilor statului de drept) şi citesc “Transparenz bleibt Trend (Transparent remains trend) …
Ni, mă, să vezi că a cuvântat “Califul” (scrisa lui Rabbi) pe la Certeze sau te miri ce om politic din stânga-centrului-dreaptei-hopa-dreapta-centrului-stângii (tot un drac) a mai comis una necomisă …
Nici pomeneală!
Un site de modă, acolo, străduindu-se să promoveze “body von Fell Good” în schimbul modestei sume (zum halben Preis) de 34,5 euro …
Ideologie Merkiavelli – imperiu accidental ?
How has Germany come to dominate the European Union?, Ulrich Beck
< Well it happened somehow by accident. Germany has actually created an ‘accidental empire’. There is no master plan; no intention to occupy Europe. It doesn’t have a military basis, so all the talk about a ‘Fourth Reich’ is misplaced. Rather it has an economic basis – it’s about economic power – and it’s interesting to see how in the anticipation of a European catastrophe, with fears that the Eurozone and maybe even the European Union might break down, the landscape of power in Europe has changed fundamentally.
(…)
At the same time there are two leading ideologies in relation to combination of Niccolò Machiavelli and Angela Merkel. On a personal level, Merkel takes a long time to make decisions: she’s always waiting until some kind of consensus appears. But this kind of waiting makes the countries depending on Germany’s decision realise that actually Germany holds the power. This deliberate hesitation is quite an interesting strategy in terms of the way that Germany has taken over economically.>
***
Ce lipseşte din articol dar completez eu (în maniera blândă): noapte bună, copii!
În manieră arţăgoasă?
Prostituatele, aidoma idelogiilor, accidental, fireşte, occidental, carevasăzică, nu dau rest!
Colega lideră a colegului cu bătălia # 2
Der Spiegel, Angela Merkel în 13 imagini …
Am ales, concludent, extremele …
2000
2012
Größe ist immer eine Frage der Perspektive!
Fragen Sie die Freunde, Frau Merkel!
Atât de bunul şi sud-esticul ei prieten ar fi trebuit (la noblesse oblige – când este, când nu, ask, zum Beispiel, Aspazia!) să o atenţioneze că dincolo de Prut fotoliile sunt (cu mult) mai scufundoase …
Nemilostivul timp
Cei de la Gândul au însoţit ştirea (aproape fără relevanţă, cine, ce să mai creadă despre o criză indusă?) “Germania NEAGĂ că Angela Merkel ar fi propus un REFERENDUM ÎN GRECIA privind rămânerea în zona euro” cu o imagine a cancelarului, pe care o apreciau că “face toţi banii” (ai cui?) …
Bani, nebani, propunere, nepropunere, negare, ne-negare, ce se poate observa, din galop, este că obiectivul foto e imparţial, prelucrarea imaginii, aproape voit absentă şi, ceea ce ştiam se confirmă, vremea vremuieşte, indiferentă la o personalitate a momentului sau la poziţia ocupată de aceasta …
Mediafax, John MacDougall
“Ultracoruptul regim băsescian”
În 2010 scria, identificând cu o precizie milimetrică stările de fapt: Am ajuns în plin capitalism să trăim pe viu absurdul comunismului.
În 2011, Observatorul Cultural găzduieşte, pe mai departe, cuvintele acestui romancier, jurnalist şi prozator cu o privire lucidă, chirurgicală şi tranşantă.
Un proiect pentru România, Bedros Horasangian
Mereu se pomenește faptul că România nu are un proiect concret pentru viitor. Pe termen mediu și lung, coerent structurat. Țară și Popor, reunite sub egida, gingaşă cîndva, Cuget și Simţire.
Sigur că sîntem racordaţi la perspectivele și proiectele europene ale sumedeniilor de comisii și comitete de experţi ale Uniunii Europene. Sigur că sîntem antrenaţi în fel de fel de proiecte și angajamente ale NATO, din care cu onor facem parte, și nu mai tremurăm că vin rușii sau turcii peste noi. Sigur că avem o puzderie de relaţii bilaterale cu te miri ce state ale lumii, economice, financiare, culturale etc., din care, teoretic, ar trebui să culegem și oarece roade.
Totuși, există senzaţia – care o fi adevărul și realitatea, nu știm, facem evaluări pe supoziţii logice și aproximări extrase din fapte concrete oferite de surse deschise – că România nu are nici un proiect de viitor. Mergem înainte – cît de înainte? Dacă populaţia scade, venitul pe cap de locuitor scade, totul parcă scade, în afara acelor creșteri fastidioase cu zero virgulă ceva ale lui Emil Boc etc. –, fără să știm exact ce, cum și pentru ce. Dincolo de vorbele mari aruncate de politicieni, la putere sau în opoziţie, și de formatorii de opinie (hmmm, chiar mai avem așa ceva sau doar vedetuţe egolatre și egocentrate, care se ghidează după dictonulaprès mois, le déluge?), dincoace de oficialii învestiţi (prin alegeri sau numire directă) să gestioneze treburile publice, „ale ţărei și neamului“ – suna frumos o astfel de formulare, cîndva, pe buzele lui Nicolae Iorga. Care Iorga, ce Iorga, noi o ţinem acum cu Jeffrey Francks și Barroso!
Vultureşti 