Motto: “Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Din această dilemă nu puteţi ieşi… Am zis!”
Domnul Andrei Cornea a început, mai nou, din vechi, mai vechi, din nou, a cocheta ideatic cu exprimările sibilinice, slalomând, graţios semantic, dizgraţios amnezic printre încâlcitele sensuri ale “vremilor” enigmatice pe care le străbatem năuci, trăgând din mers, cu scurte opriri doar în direcţia “actualilor lideri” şi dovedind potenţa perfidă a unor absconse semnificaţii cu accente plecând, în registru oftativo-spăimos, de la grav prevestitoare, trecând prin suspine profetice, computaţii uşor de explicat dar greu de înţeles, înspre de nedezvăluit încă viziuni apocaliptice …
Finalul articolului este superb şi circular autoasigurator:
< În condiţiile smintelii aproape generalizate care bântuie viaţa politică la noi, dar şi ale schismei dramatice din interiorul opiniei publice „luminate“, singurul lucru înțelept în materie de revizuire constituţională pe care l-am mai putea face ar fi să nu facem nimic.> (Revista 22, Nu schimbaţi Constituţia!)
Grupul pentru Dialog Social, vrând-nevrând, a găzduit, prin intermediul unui distins părerist o nepremeditată răzbunare a lui Tache Farfuridi, avocat şi membru al Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului şcolar, Comiţului agricol şi al altor comitete și comiţii …
***
Dinspre Curte(a Aspaziei, exempli gratia), fireşte, se aude vindicativul dilematic:”Vă rugăm să închide-ţi uşa şi când intraţi şi când ieşiţi. Este curent!”
Vultureşti 