Pe Twitter cei de la inpolitics.ro
O întrebare legitimă: ce va face Năstase după eliberare?
***
Nu plec pe cărarea indicată, ar fi inutil.
Am o nelămurire nu mare dar sâcâitoare: înţeleg şi bombismul titlului ce poate aduce trafic şi potenţialul încă neexploatat al numelui lui Adrian Năstase dar, totuşi, ce imbold schizotim duce, tam-nisam, către “legitim” ?
Doamna Sabina Fati, consecventă în grandios redusa-i autonomie intelectuală, pe care, constant, o identifică, pe post de pai, la alţii, se întreabă, aparent nătâng (bârna proprie, bat-o nenorocul) şi retoric de restul: “Cine plăteşte pentru blatul PDL cu Oprescu: Udrea?”
Am ales o mostră de cum se poate interpreta, în cheie partizană, istoria recentă:
< Un scor al candidatului USL, Sorin Oprescu de circa 65 la sută, aşa cum arată sondajele nu demonstrează calităţile primarului general al Bucureştiului, ci slăbiciunea opoziţiei, lipsa de viziune a PDL şi în cele din urmă chiar pactizarea candidatului Silviu Prigoană cu adversarul. În istoria ultimilor 20 de ani ai României, Bucureştiul a fost pe rând simbolul rezistenţei în faţa lui Ion Iliescu, proaspăt venit din frigul comunist şi al opoziţiei faţă de autoritarismul lui Adrian Năstase. Până în 2004, Primăria Generală a jucat rolul cetăţii înconjurate de armata duşmană, în care majoritatea cetăţenilor ştiau sau intuiau care e partea bună.>
Partea bună a părţii rele, fireşte, în condiţiile în care, îndeosebi în Bucureşti, doar Ion Iliescu era singurul “proaspăt venit din frigul comunist”…
De plătit pentru blat(ul de tort) va plăti oricine, până şi portarul de la sediul din Modrogan are emoţii din această perspectivă dar în nici un caz campiona mostrelor de incompetenţă (despre care scriam în augustul anului trecut, că tot văd că astăzi e, surprinzător pentru mine, cea mai citită postare de pe blog) …
Update
Alt anticomunist, scăp(ăt)at (din tată-n fiu, “expresie chintesenţială “) de “frigul comunist”, Vladimir Tismăneanu cu porţia zilnică de partizant (e drept, că e de dreapta stângii) sagace, astăzi “înfiorat” cu Veghea patriarhului: Ion Iliescu la ceasul pontocraţiei …
Ieri, ambasadorul Germaniei la Bucureşti, Andreas von Mettenheim, a participat la Discuţia de Luni, o emisiune HotNews.ro – RFI.
Aproape a fost amuzant cât nu a fost instructiv, iar de la o vreme şi una şi alta şi, la final, un pronunţat gust amărui …
Nereuşind (sau nepropunându-şi) să depăşească abordările caraghioase datorate precusorilor comportamentali portocalo-lăcustofili, eforturile interogative ale domnului Dan Tapalagă, penibile, partizane, tendenţioase, cu întrebări mai lungi decât răspunsul primit sec şi la obiect, una-n alta netrebnice-n netrebnicia lor aluzivă, şi-au primit o deocamdată inutilă replică decentă, echilibrată şi de un bun simţ exemplar din care poţi înţelege ce distanţă enormă avem de recuperat înspre normalitatea privirii de ansamblu …
Cupla întrebare – răspuns ilustrativă mi se pare aceasta:
Dan Tapalagă: E bine pentru România sa aibă un personaj politic la ministerul Justiţiei, Titus Corlăţean este cunoscut pentru bunele relaţii pe care le are cu fostul premier, Adrian Năstase, condamnat în prima instanţă.
Andreas von Mettenheim: Îl cunosc de ceva timp pe dl Corlăţean, în calitatea sa de preşedinte al Comisiei pentru Afaceri Externe a Senatului. Momentan, nu am nici o umbră de dubiu că şi în calitate de ministru al justiţiei îşi va îndeplini îndatoririle de serviciu. Ceea ce aminteaţi dvs, acea sentinţă pronunţată de justiţia română, cred că ar trebui sa aşteptăm o sentinţă definitivă şi irevocabilă.
Ştirile de pe portalul Machiavelli.ro citite altfel: Adrian Năstase compară (PDL cu “o vulpe moartă de care fug puricii”) (mâine, probabil, vom citi despre un protest al puricilor, neachiesat, totuşi, de organizaţia de tineret a vulpilor moarte), Gheorghe Ştefan susţine, pardon, susţâni (că parlamentarii USL îşi donează indemnizaţiile în scop electoral) (ceea ce e proba irefutabilă a anvizajării unui pinalti sutî la sutî), europarlamentarul Iuliu Winkler are expectanţe (ca pe protocolul Coaliţiei să fie şi semnătura premierului) (şi tupeul pe măsura organizaţiei culturale pe care o reprezintă), Sever Voinescu consideră (că mecanismul de declanşare a alegerilor anticipate este unul anacronic) (cel puţin, apud Berceanu, aşa se vede de sub fustele Robertei), PNL susţine (că deputatul Cristian Adomniţei este liberalul care ar câştiga şefia Consiliului Judeţean Iaşi) (ce să facă şi ei?), Filiala PDL Hunedoara a stabilit (mai mulţi candidaţi în alegerile locale) (nu că ar avea de unde dar dă impresia unei emulaţii focusate), Organizaţia judeţeană PDL Olt se opune (unei alianţe cu UNPR) (aştept reacţia fripturiştilor locali ai celor asupra cărora se exercită opunerea), Sebastian Lăzăroiu crede (că Mişcarea Populară ar putea câştiga, la parlamentare, circa 30%) (credincios şi el, sireacul) , deputatul Robert Negoiţă şi-a donat (indemnizaţia de parlamentar pe un an) (vaaai!), Radu Mazăre va candida (pentru un nou mandat de primar la Constanţa) (ce este surprinzător în ştiruca asta?), Traian Ungureanu vede (în greva parlamentară a USL “un gest de dispreţ la adresa românilor”) (pe ăsta nu-l cred nici să mă picure careva cu ceară portocalie) , Sebastian Lăzăroiu susţine (că alegerile pentru Capitală vor fi câştigate de un independent, dar nu Sorin Oprescu) (s-a dezlănţuit, plenar, micuţul), din nou, Gheorghe Ştefan se declară, iar pardon, declarî ( adeptul Mişcării Populare şi pentru alegerile locale) (aiasta-i un fiel de păliturî liberî), europarlamentarul Rovana Plumb face apel (pentru eliminarea condiţionalităţilor acordării indemnizaţiei pentru copil de plata impozitelor) (doamna mi se pare din ce în ce mai asemănătoare cu Sulfina, a se citi Sulfaina), Dr. Imre Benedek este propunerea (Coaliţiei Civice Maghiare pentru Primăria Târgu Mureş) (nu prea place, cred, la el Hunor), din nou europarlamentarul Traian Ungureanu şi-ar dori (ca proiectul privind reformularea forţelor de dreapta ar trebui să-l includă şi pe premier) (a uitat să completeze: şi serviciile aferente dar aşa-i TRU mai timiduţ de felul lui), deputatul Horea Uioreanu consideră (că “Puterea doar mimează dialogul”) (uitând să amintească, totuşi, că nici Opoziţia nu excelează la acest capitol) , Kelemen Hunor declară la el (Ne putem permite patru ani de Opoziţie) (din ciclul doleanţe sub pragul electoral), Ecaterina Andronescu ar putea fi (candidatul PSD pentru Primăria sectorului 6) (Doamnă, rămâneţi la catedră, rogu-vă!), din nou, Sever Voinescu crede (că PDL trebuie să rămână până la capăt credincios orientării de centru-dreapta) (până la unu, altfel scris, la unu şi zece vine şeeeful statului), deputatul Bogdan Ciucă vrea (transport public gratuit pentru şomeri) (începi a înţelege noţiunile introductive despre conceptul de populism), Mihai Voicu susţine (“Sondajul IRES nu e relevant, compania a avut eroare de 20% la exit-poll-ul din Republica Moldova”) (se vor mai perfecţionat şi băieţii ăştia, nu fiţi negativişti) …
Adaptând zicerea (de-i considerată declaraţia zilei) fostului sinistru ministru Baconschi “Arhitectura Mişcării Populare va fi definită după alegerile locale” ia hai să-mi culeg un feed-back din rândurile de mai sus: compară, susţine (susţâni), are expectanţe, consideră, a stabilit, se opune, crede, şi-a donat, se declară (declarî), vede, susţine, face apel, este propunerea, şi-ar dori, consideră, declară (la el), ar putea fi, crede, vrea, susţine.
E clar de tot: arhitectura spaţiului public este definită de susţinere (ceea ce nu e rău, a susţine este antonimul la a respinge, a nega) dar puseul de pozitivitate sfârşeşte la perspectiva că puţini ar rezista cu te miri ce tentative de răspuns la întrebarea lui Ilie Moromete:”Pe ce te bazezi?”
Update: aflu, siderat şi nu prea foarte, că până şi Barack Obama afirmă (că mai are de petrecut cinci ani la Casa Albă) (alunecând, graţios, peste amănuntul că pentru asta ar trebui şi reales).
Distinsul domn (“dezgubinat”, pe plaiurile frunzoase şi miortice, de calificativul băsescian “licurici”) măcar are scuza că nu cunoaşte opera lui Marin Preda şi pe Potomac de consecinţă, de Ilie Moromete …
Via blogul lui Adrian Năstase cu Un punct de vedere, am ajuns la Q Magazine şi o analiză , repede invitându-te la părerit, semnată de Marius Stoian despre Un proiect riscant: Dan Puric.
(…) Dan Puric descinde, în spaţiul autohton, într-un stand-up comedy cu parfum legionaroid, ceva light, ca un șpriț de vară faţă de încărcătură nociv-dramatică din discursurile lui Nae Ionescu. Mim cu vocaţie, el încearcă o reconstrucţie surogat în epoca deconstrucţiei generale. Entuziasmul cu care este recenzat de leadershipul bisericii noastre, de elita ortodoxă, dar şi insistenţa cu care e promovat de intelligence-ul conceptual românesc, deasupra zgomotului de fond al societăţii, modul în care se face, prin intermediul său, recuperarea unor ansambluri de coduri si reîncărcarea mitologică ne duce cu gândul la existenţa unui proiect. Vorbind de un proiect, vorbim de valoare de întrebuinţare. Reclădirea miturilor pe pat ortodox e însă o armă cu două tăișuri. Orice dezvoltare conceptuală grefată pe ortodoxie este greşit vectorizată şi ne plasează în context non-occidental, spre estul funest.
Devenit o modă în rândul doamnelor superficiale cu coc şi blană de şinşila, care lasă opereta în favoarea acestui tip de act cultural, beneficiar de aplauze, elogii de duminică şi de sărbătorile legale, Dan Puric polarizează, atrage atenţia şi, în cele din urmă, seduce o întreagă zonă cu repere sleite (…)
Şi parcă n-aş vrea să intru în capcana deschisă de “transmiterea sistemelor de reprezentări ale realităţii se realizează pe metafrecvenţă, nu în clar, ci ca un fel de neurochirurgie a implantului de gânduri”
Mai bine-mi încălzesc gândurile cu rândurile din flacăra Rokssanei:
Toate felurile de condiţionare sunt otrăvitoare. Să te consideri hindus înseamnă să te opui umanităţii. Să te consideri neamţ, sau chinez înseamnă sa te opui umanităţii, înseamnă să gândeşti în termenii duşmăiei, nu ai prieteniei.
Gândeşte-te la tine doar ca la o fiinţă umană. Dacă ai cât de cât inteligenţă, consideră-te doar o simpla fiinţă umană. Iar când inteligenţa ta va mai creşte puţin, vei renunţa şi la adjectivul “uman”, te vei considera doar o fiinţă. Iar fiinţa include totul- copacii şi munţii şi râurile şi stelele şi păsările şi animalele.
Vultureşti 