Posted on September 16, 2013 by Doru

Simţeam nevoia unei schimbări de direcţie pentru a ieşi, cum-necum, din excesiv generoasa amfibologie mioritică.
Norocul meu cu Frau Ingrid Maurer şi Herr Jurgen Stemke …

“Come on, let’s help you out of the water. Otherwise, you’ll drown! “, said the friendly elephant and safely put the fish on the tree.

Haben Sie vielen Dank!

Angela, kommst du?

Posted on August 29, 2013 by Doru

(AAA)

Louis Napoleonescu lipsește, (in)explicabil, din imagine …
Lider natural şi, concomitent, singura soluţie (apud ravisanta) și-o fi căutând, febril, aruncând cât colo cipicii, perdeluţa de asalt şi poveştile lui despre chestia aia de referinţă, ni, că am un (nevoit) lapsus, aia la care tot apelează când se simte înghesuit … ăăă … acea “sculă magnifică”, lungă de 306 sau, mă rog, 302,67 metri …

“Liderul natural”

Posted on August 28, 2013 by Doru

Sculpture by John V. Wilhelm

Quinta essentia

Posted on August 21, 2013 by Doru

Photography by Christian Hopkins/ Culture Inquieta

***
Atât!

Storia illustrata

Posted on August 20, 2013 by Doru

Un munte de om, un munte de rugby …

Neînțelepțirea

Posted on August 18, 2013 by Doru

< Tatăl meu, când eram copil, încercând el să mă facă să înţeleg cam ce este politica lumii (faţă de soarta unui miner, condamnat să rămână miner, în veci pururea) îmi povestea: “O femeie îşi bate copilul. Copilul plânge. Te duci şi întrebi copilul: de ce plângi? El zice: fiindcă mă bate. Întrebi femeia: de ce-l baţi? Zice: fiindcă plânge…” Politica, îmi spunea tot el, e visul nostru că, odată şi odată, trei puncte de vedere total antagoniste se vor putea întâlni şi convieţui. Dar, din nefericire, cât va fi lumea-lume, cineva va bate, cineva va fi bătut, şi un dobitoc de proletar va tot ridica acel steag pe care în loc de “egalitate” e o seceră şi în loc de “libertate” e un ciocan. Fiindcă nu are alt steag: fiindcă speră, speră cu tot sufletul că steagul s-a mai înţelepţit, a văzut atâtea, practica e mama teoriei, nu? >

Ion Desideriu Sîrbu / Adio, Europa!

Esenţe

Posted on August 17, 2013 by Doru

< Am văzut într-o zi, într-un râu, un şarpe. L-am prins. (Eram copil.) Şarpele acesta înghiţise pe jumătate o broască.
Broasca, proasta, vâna muşte. Scotea limba, prindea ţânţarii respectivi şi-i înghiţea.
Igonora esenţialul. >

Ion Desideriu Sîrbu, Sibiu, 1941, Râs-cu-plânsul nostru valah, Publicistică, volumul V, Editura Fundaţiei Culturale “Ion D. Sîrbu”, ediţie îngrijită de Dumitru Velea

***
Atât!