Esenţe

< Am văzut într-o zi, într-un râu, un şarpe. L-am prins. (Eram copil.) Şarpele acesta înghiţise pe jumătate o broască.
Broasca, proasta, vâna muşte. Scotea limba, prindea ţânţarii respectivi şi-i înghiţea.
Igonora esenţialul. >

Ion Desideriu Sîrbu, Sibiu, 1941, Râs-cu-plânsul nostru valah, Publicistică, volumul V, Editura Fundaţiei Culturale “Ion D. Sîrbu”, ediţie îngrijită de Dumitru Velea

***
Atât!

7 thoughts on “Esenţe”

Orice vânător poate deveni vânat, dacă nu e atent. Chiar și omul.

Doru on August 17, 2013 at 12:29 said:

Chiar și el …
- Dan on August 17, 2013 at 19:50 said:
  
  Mai ales el … S-ar presupune că omul are cele mai dezvoltate abilităţi de vânător, nu ? Şi cum obiectul vânătorii ancestrale zace pe rafturi în măcelării şi supermarketuri, ne vânăm unii pe alţii.
  - Doru on August 17, 2013 at 23:27 said:
    
    Pe mine m-a cucerit această rememorare …
    E, aici, o deschidere înspre parabolă!
    Mulțumesc, Dane!